Iulian Iancu: România pierde siguranţă şi securitate prin eşecul proiectului Nabucco

În opinia lui Iulian Iancu, decizia de renunţare la proiectul Nabucco a fost una geopolitică şi geostrategică şi mai puţin comercială.

„Prima lovitură pentru România în urma eşecului proiectului Nabucco este în zona de siguranţă şi securitate a sistemului naţional de transport gaze. Adică, pierdem o componentă de securitate, ca urmare a sursei alternative pe care am fi avut-o. A doua este pe partea de cost, de şansă a reducerii preţului la gaze naturale. Azerbaidjanul ar fi oferit cele mai ieftine gaze naturale din zonă. Deci, avem un impact asupra costului la nivelul consumatorului român şi, de asemenea, un impact asupra echilibrului faţă de Gazprom, care continuă o presiune artificială pe preţ, fără nicio legătură cu o raţiune de preţ, de piaţă”, a explicat deputatul, după o dezbatere privind piaţa de gaze.

De asemenea, Iulian Iancu a spus că nu mai este optimist nici în ceea ce priveşte AGRI, unde, probabil, se vor resimţi influenţe similare cu Nabucco.

„Mari probleme văd şi la AGRI. Eu am fost foarte reţinut în ceea ce priveşte proiectul Nabucco, dar, în primăvară, după vizita în Azerbaidjan, de la Baku, văzând deschiderea extraordinară a preşedintelui şi faptul că România era pe locul doi în priorităţile lor investiţionale, am crezut în Nabucco, ca o alternativă reală. Plus angajamentele Uniunii Europene şi ultimele decizii legate de Nabucco, chiar credeam că va fi un proiect rezultantă a unor negocieri speciale dintre UE şi zona Mării Caspice. Însă, acum am rezerve şi faţă de acest proiect (AGRI – n.r.), deoarece am văzut că decizia a fost mai degrabă una geopolitică, geostrategică şi mai puţin comercială. Cu alte cuvinte, acelaşi tip de influenţe, probabil, le vom resimţi şi la AGRI”, a arătat acesta.

În plus, potrivit preşedintelui Comisiei pentru industrii din Camera Inferioară a Parlamentului, proiectul AGRI avea un mare dezavantaj de natură financiară.

„Lichefierea şi gazeificarea ar fi mărit foarte mult costul operaţional. De la preţul gazului, la care adăugăm preţul de lichefiere, aproape de la simplu la dublu. Numai lichefierea. Şi dacă fac două procese – lichefiere – gazeificare – plus preţul transportului lui, devine un proiect la limita fezabilităţii. Nu mai este o problemă comercială, ci acum este limpede, este o problemă geopolitică, geostrategică. Deci, nu mai sunt la fel de optimist. E clar, noi trebuie să ne concentrăm pe avantajele noastre”, a subliniat Iancu.

Acesta a precizat că, în acest context, România este obligată să treacă la un plan B, adică să redreseze politicile energetice.

„Ce ne-a mai rămas este să ne concentrăm pe accelerarea exploatării zăcămintelor convenţionale de gaze naturale, în special de pe platoul continental al Mării Negre, dar şi pe cele mature, pe uscat. Asta înseamnă că cele estimate 300 de miliarde de metri cubi de gaze din Marea Neagră ar putea să ofere României şansa ca în anii 2020 – 2030 să fie independentă de importul din Rusia. Până în 2020 nu avem şanse să putem compensa importul. Poate vom putea pune ceva în funcţiune, dar nu să anulăm importul. Însă, din 2020, până în 2030, am putea înlocui în totalitate importul de astăzi şi atunci ne-am slava singuri valorificând aceste zăcăminte”, a menţionat deputatul.

Iulian Iancu a adăugat că din zăcămintele de gaze descoperite în Marea Neagră, estimate la 300 de miliarde de metri cubi, s-ar putea exploata, cu tehnologia actuală circa 60%. „Se poate scoate şi mai mult, dar, la tehnologia actuală, 60% este exploatabil comercial”, a precizat el.

Acesta a adăugat că nu a luat în calcul gazele de şist atunci când a afirmat că din 2020 – 2030 România ar putea anula importurile de la ruşi. „Acel impact îl putem avea doar cu gazele convenţionale”, a conchis Iulian Iancu.

Iulian Iancu a participat joi la seminarul ŤPiaţa de gaze din România – reforma gazuluiť.