Jens Rasmussen, CEO Eurowind Energy: “Regenerabilele sunt soluția disponibilă acum, Europa trebuie să își poată asigura singură energia”. Ce spune despre proiectele din România, unde va investi 300 mil. euro pe an INTERVIU

Ultima dată când ne-am întâlnit mi-ați spus că aveți pe masă investiții de 300–400 de milioane de euro pe an. Cum arată acest an?

Jens Rasmussen: Prima parte a acestui program a fost deja executată într-o măsură serioasă. Aș spune că am avansat bine: punem Pecineaga în operare (parcul eolian Pecineaga, 48 MW– n.red.), următoarele 24 de turbine au fost deja comandate și vor fi construite anul viitor, iar în pipeline avem și un proiect de 261 MW care include o baterie de 4 ore. Deci da, investim în continuare.

Sunteți acum în etapa de pornire a parcului eolian Pecineaga. A fost un drum foarte lung. Ne puteți explica de ce a durat atât de mult și de ce sunteți nemulțumiți de situație?

Jens Rasmussen: Sigur. Pe scurt, operatorul de distribuție avea anumite obligații, dar contractul a ajuns într-un impas, iar noi, ca investitori privați, am rămas cu o problemă fără un calendar clar. A trebuit să ne reorganizăm instrumentele și apoi să mergem literalmente din ușă în ușă, prin administrație, timp de un an. A fost un proces foarte birocratic și ne-a lăsat cu aproape doi ani de întârziere.

Care este ținta pentru anul acesta? Finalizați și un proiect de stocare?

Jens Rasmussen: Da. În acest an vom pune în funcțiune și proiectul de baterii de la Teiuș, de 120 MW. Bateria acoperă aproximativ 20% din ceea ce este vândut în piață. De asemenea, punem în operare și Pecineaga. Restul proiectelor vor intra în operare în 2027.

Aș vrea să vă întreb și despre proiectul foarte mare din nordul țării, din județul Botoșani. Vorbim despre aproximativ 1,2 GW de eolian. Este un proiect uriaș. Ce ne puteți spune despre el?

Jens Rasmussen: Încercăm să ne diversificăm portofoliul din punct de vedere geografic, astfel încât să putem furniza energie în mai multe zone ale țării. Credem că în acea regiune va exista și o cerere importantă de energie. În plus, este o zonă potrivită pentru un proiect de foarte mare anvergură, care ar putea deveni cel mai mare proiect eolian onshore din Europa.

Ați avansat cu autorizațiile? Ați securizat terenul?

Jens Rasmussen Suntem încă într-o etapă în care unele elemente trebuie verificate în detaliu. Din câte știu, ATR-ul nu a fost primit integral.

Este mai ușor pentru voi acolo pentru că rețeaua nu este atât de aglomerată? E mai ușor de construit sau mai ușor de racordat?

Jens Rasmussen: Nu cred că este neapărat mai ușor de construit, însă într-o zonă mai puțin aglomerată din punctul de vedere al proiectelor eoliene poate fi mai ușor să negociezi racordarea.

Traversăm o perioadă complicată, nu doar în România, ci și în Danemarca și în toată Europa, pe fondul conflictului din Golf. Putem vorbi despre o nouă criză energetică? Pot regenerabilele să ne ajute?

Jens Rasmussen:Venim deja după criza generată de războiul din Ucraina, iar astfel de momente creează un sentiment de urgență la nivelul guvernelor și al Comisiei Europene. Din perspectiva mea, România a făcut totuși o treabă foarte bună în privința cadrului: licitații CfD, ritm de implementare și focus pe energie ieftină și rapid de pus în funcțiune.

Această nouă criză ar trebui să fie încă un semnal că trebuie să păstrăm ritmul. Se discută despre reactoare nucleare mici și alte alternative, dar multe dintre aceste opțiuni nu vor fi fezabile financiar sau mature tehnologic înainte de 2040–2050. Regenerabilele sunt soluția disponibilă acum. Avem tehnologia, avem furnizorii de turbine, panouri și baterii; este în primul rând o chestiune de voință politică și de viteză de execuție.

Totuși, avem nevoie și de gaz pentru echilibrarea rețelei, iar prețul gazului crește foarte mult.

Jens Rasmussen: Pentru echilibrare, problema nu este neapărat prețul gazului. Dacă trebuie să pornești o turbină pe gaz o săptămână, pentru a acoperi condițiile meteo, asta este gestionabil. Gazul poate rămâne o parte a soluției în Europa: este relativ ieftin de instalat, scump de operat, dar dacă rulează rar funcționează ca rezervă de capacitate.

Credeți că anul acesta prețul energiei se va decupla de prețul gazului?

Jens Rasmussen: Nu cred. Sistemul actual funcționează pe baza cererii și ofertei, iar gazul continuă să seteze prețul marginal. Uneori vedem și ore cu preț zero, inclusiv în România, dar nu trebuie să ne uităm doar la vârfurile de preț de o oră sau de 15 minute, ci la media anuală.

Totuși, în aceste zile prețurile medii pe piețele day-ahead din Europa nu au explodat; sunt în zona 100–110 euro, deși situația din Golf este serioasă.

Jens Rasmussen: Este și o chestiune de sezon. Ieșim din perioada rece, așa că presiunea pe stocurile de gaz este mai mică. De aceea piața nu intră acum în panică la fel ca în alte momente. Dacă însă conflictul se prelungește sau apar probleme majore de transport, impactul ar putea deveni sever.

ANRE a pus în dezbatere un nou ordin care crește garanția de racordare de la 5% la 20%. Credeți că este o măsură bună sau rea?

Jens Rasmussen: În principiu, cred că operatorii de transport și distribuție trebuie să fie protejați de avalanșa de proiecte speculative. Când ai zeci de gigawați de cereri, trebuie să existe un filtru, astfel încât atenția să meargă către proiectele reale. Nu este vorba doar despre a crește costurile, dar este nevoie de un cadru care să descurajeze aplicațiile neserioase.

Deci o vedeți, per total, ca pe o măsură bună?

Jens Rasmussen:  Da, în măsura în care face puțin mai dificilă depunerea unor cereri fără substanță. Important este însă ca designul mecanismului să nu sperie și dezvoltatorii serioși.

Din punct de vedere general, cadrul de reglementare din România este mai bun sau mai slab decât în alte piețe?

Jens Rasmussen: Nu aș spune simplu că este mai bun sau mai slab. Dar una dintre cele mai mari probleme este că nu există consecințe reale atunci când obligațiile contractuale nu sunt respectate la timp, mai ales în zona de racordare.

Spus foarte direct: DSO-ul nu este pregătit să vă conecteze când ar trebui, iar pentru asta nu există consecințe.

Jens Rasmussen: Exact. Pentru noi, pentru investitori, există însă consecințe majore. Dacă ai un proiect de aproximativ 100 de milioane de euro și acesta stă un an pe loc, costul este uriaș pentru companie și absurd pentru țară, pentru că energia nu intră în rețea.

Ați discutat cu reglementatorul, cu TSO-ul? Ce răspuns primiți când întârzierile se întind atât de mult?

Jens Rasmussen: Ni se spune că trebuie obținute aprobări suplimentare, că trebuie semnate alte documente, că trebuie mers din nou prin toate etapele administrative. Cu alte cuvinte, nu există asumare reală a întârzierilor; povara este împinsă pe investitor.

Practic, s-a adăugat foarte multă birocrație. Și tot nouă ne revine rezolvarea, cu costuri foarte mari. În plus, când ai astfel de scenarii, crește și prețul de risc pe care trebuie să îl ceri ulterior; de aici și presiunea care poate duce la CfD-uri mai scumpe.

Cum veți vinde energia când proiectele sunt gata? Prin PPA-uri, pe piață, pe termen lung?

Jens Rasmussen: Am anunțat deja un PPA: este un contract corporate pe 12 ani cu o companie elvețiană care are activitate locală în România. Pentru celelalte proiecte folosim și alte mecanisme și vom continua să analizăm opțiunile disponibile, inclusiv în viitoarele scheme de sprijin.

Care este următorul mare proiect pe care îl veți angaja?

Jens Rasmussen: Probabil în 2027, în jur de 400 MW în total: aproximativ 150 MW eolian și 260 MW solar. Bateriile rămân importante în această ecuație. Pentru unele proiecte câștigate în CfD poate părea mai puțin critic pe termen scurt, dar pentru altele bateriile sunt foarte importante.

Cum vedeți nivelul actual al prețurilor din piață, atât spot, cât și forward, în România și în Europa?

Jens Rasmussen: Dacă ne uităm la 2025, cred că acel nivel de preț a devenit noua referință „naturală”. Prețul marginal vine în continuare din gaz. În perioada în care aveam gaz rusesc ieftin prin conducte, baza era mai joasă. Odată cu trecerea la LNG, baza de cost a crescut structural. Atât timp cât depindem de combustibili fosili importați, vom rămâne expuși la șocuri de preț atunci când piețele globale se tensionează. De aceea Europa trebuie să își poată asigura singură energia.

Eurowind Energy A/S este o companie daneză specializată în dezvoltarea, construcția și operarea de parcuri de energie regenerabilă. Portofoliul său include proiecte din domeniile eolian, solar, hidrogen, biogaz, soluții de conversie energie electrică în căldură (power-to-heat) și stocare în baterii.

Fondată în 2006, compania a devenit un jucător important în sectorul energiei verzi, cu circa 700 de angajați și operațiuni în 16 piețe din Europa și Statele Unite. La acest moment, compania deține o capacitate funcțională de 1,7 GW și operează 2,2 GW. Alți 1,3 GW sunt acum în construcție.

Eurowind Energy este prezent pe piața din România din anul 2011. Portofoliul companiei include patru parcuri solare operaționale și un pipeline de aproximativ 7,5 GW în diferite stadii de dezvoltare.