Liderii unor ţări dezvoltate cer ca şi alte state să participe la efortul de combatere a schimbărilor climatice

Acest summit care se desfăşoară pe durata a două zile este axat pe parteneriatele public-privat, mai ales în ţările în dezvoltare.

În intervenţia sa, cancelarul german Angela Merkel le-a cerut statelor să-şi elimine progresiv dependenţa faţă de combustibilii fosili, considerând că schimbările climatice ameninţă vieţile oamenilor şi economia la fel ca pandemia COVID-19. Guvernul de la Berlin a adoptat luna aceasta un plan de accelerare a implementării obiectivelor climatice, astfel încât Germania să atingă neutralitatea emisiilor de CO2 până în anul 2045.

În timp ce statele dezvoltate şi-au asumat în ultimele luni angajamente ambiţioase pentru reducerea emisiilor poluante, premierul britanic Boris Johnson a subliniat că acum aceste ţări trebuie să-şi respecte promisiunile. ”Este un bun început, dar să nu ne lăudăm deocamdată, pentru că planeta noastră şi popoarele noastre au nevoie de mai mult”, a indicat şeful guvernului de la Londra.

La rândul său, preşedintele francez Emmanuel Macron a susţinut că statele africane nu trebuie să rămână ”închise” în energiile fosile şi ele trebuie să poată avansa odată cu restul lumii, prin atragerea de investiţii masive în energiile regenerabile.

”Acesta nu este un parteneriat mondial dacă unii luptă pentru a supravieţui”, a completat secretarul general al ONU, Antonio Guterres. ”Lupta pe frontul schimbărilor climatice va ajuta la protejarea persoanelor cele mai vulnerabile în faţa unei viitoare crize, susţinând în acelaşi timp o redresare bogată în locuri de muncă după pandemie”, consideră Guterres.

Liderii statelor UE nu au reuşit la summitul din 24-25 mai să convină asupra stabilirii unor ţinte naţionale de reducere a emisiilor de CO2 pentru atingerea obiectivului neutralităţii acestor emisii la orizontul anului 2050 şi diminuarea lor cu cel puţin 55% până în anul 2030 faţă de 1990.

Comisia Europeană va propune în luna iulie un pachet substanţial de politici pentru atingerea acestor obiective, dar persistă divergenţele dintre statele membre cu privire la repartizarea acestui efort. În timp ce statele mai bogate vest-europene sunt în general favorabile unor politici de mediu mai dure, ele se lovesc de opoziţia ţărilor central şi est-europene, care atrag atenţia că economiile lor încă nu sunt suficient de competitive pentru a face faţă schimbărilor implicate de atingerea obiectivelor de mediu europene şi, prin urmare, au nevoie de finanţări pentru a putea susţine costurile generate de aceste transformări.