Liviu Voinea: Acordurile cu FMI şi CE trebuie finalizate şi continuate

Adaugă-ne ca sursă preferată

El a avertizat că în lipsa acestor acorduri dobânzile ar creşte foarte mult, iar cheltuielile bugetare cu dobânzile la datoria publică s-ar majora în 2013 de la 1,57% din PIB la 1,91% din PIB.

În opinia ministrului delegat pentru buget, consecinţele întreruperii acestor acorduri ar fi negative – o volatilitate mai mare, costuri de finanţare mai ridicate şi mărirea riscurilor de contagiune de pe alte pieţe, cu risc ridicat de întoarcere a crizei.

În ‘Raportul Anual de Analiză şi Prognoză – România 2013’ al Societăţii Academice din România /SAR/ se arată că ţara nu are nevoie şi nici nu trebuie să mai semneze un nou acord cu Fondul Monetar Internaţional /FMI/.

‘Dintr-un anumit punct de vedere, un nou acord chiar dăunează pentru că are acelaşi rol pe care l-a avut zona euro pentru Grecia, Spania, Italia, Portugalia, în sensul că beneficiază de condiţii mai bune de împrumut, atât ca volume cât şi ca preţ, decât dacă nu ar fi fost în acord. Fără reformă, aceşti bani nu vor fi folosiţi decât pentru adâncirea dezechilibrelor macroeconomice. În plus, deficitul de cont curent este la un nivel ce poate fi finanţat de banca centrală din rezervele proprii, iar decizia Băncii Centrale Europene de a finanţa statele cu datorii publice din zona euro reduce riscul unei noi crize de finanţare’, potrivit unui studiu din raportul de analiză şi prognoză al SAR pentru anul 2013.

În rândul experţilor care au contribuit la raportul SAR, opiniile au fost totuşi împărţite în ceea ce priveşte continuarea practicilor Guvernului de a se împrumuta de la FMI prin acorduri stand-by.

O parte dintre respondenţii chestionarului SAR şi-au exprimat convingerea că în continuare există probleme de credibilitate a Guvernului de la Bucureşti şi că derapajele politicilor economice ar fi stăvilite prin semnarea unui nou acord. Aşadar, România ar fi văzută, în continuare, incapabilă de a se guverna economic rezonabil fără ‘dădacă internaţională’. Varianta de a evita excesele, de a reforma companiile de stat şi de a realiza împrumuturi la dobânzi scăzute, inclusiv pentru a da o marjă de manevră BNR-ului în cazul cursului de schimb, pare a fi posibilă doar prin respectarea condiţionalităţilor impuse de organizaţii internaţionale precum FMI.

În schimb, cealaltă jumătate a panelului SAR e de părere că România nu mai are nevoie a fi vegheată de FMI. Pe de o parte, deficitul bugetar este în limite acceptabile, s-a ajustat, iar echilibrele macroeconomice nu mai reprezintă o sursă de îngrijorare.

‘Aşadar, imaginea României la nivel internaţional nu ar avea şi mai mult de câştigat de pe urma unui nou acord, poate că din contră. Semnarea lui ar fi un semnal că încă suntem vulnerabili şi ar alunga o parte dintre investitori. Pe de altă parte, nu trebuie să apelăm la FMI de fiecare dată când nu suntem siguri de rezultatele măsurilor economice implementate de politicieni. Cum bine au observat experţii noştri, înţelegerile cu Fondul Monetar ar trebui să fie temporare, nu permanente, şi în nici un caz considerate soluţii la problemele pe care le putem rezolva singuri. În plus, un posibil nou împrumut ar finanţa direct doar cursul de schimb, nu şi economia reală. Aşadar, nu s-ar concretiza în investiţii, locuri de muncă, prosperitate ci, din contră, ar putea chiar lucra împotriva noastră, întrucât autorităţile române ar dispune de bani obţinuţi uşor şi la cost redus şi nu ar mai fi motivate să realizeze reformele necesare’, se mai spune în raport.

Valoarea totală a actualului acord al FMI cu România este de 3,6 miliarde de euro, reprezentând aproximativ 300% din cota pe care România o are la Fond.