Locuitorii unui oraş britanic, despre imigranţii români: Vom fi, în curând, străini în oraşul nostru

Adaugă-ne ca sursă preferată

Pe străzile acestui mic colţ de Europă din estul Marii Britanii conversaţiile se poartă adesea în letonă sau lituaniană, iar pe rafturile magazinelor lucesc cârnaţi polonezi şi sticle de votcă.

Odată cu apariţia cafenelelor poloneze şi produselor baltice, Bostonul s-a schimbat mult faţă de situaţia de la recensământul din 2001, când cei 249 de rezidenţi germani constituiau cea mai importantă comunitate străină.

Marea Britanie se aşteaptă anul viitor la un al doilea val de imigranţi din Europa de Est, provenind de această dată din Bulgaria şi România, ai căror 29 de milioane de cetăţeni urmează să aibă acces pe piaţa muncii în toate statele membre UE.

Această veste suscită o stare de efervescenţă la Boston, unde una dintre şcoli a arborat deja panouri în cinci limbi invitând automobiliştii să conducă prudent.

„Vom fi, în curând, străini în oraşul nostru”, se plânge Joan, o pensionară. „Am vecini din Europa de Est şi nu e nimic mai drăguţ. Dar ajunge, nu mai vrem alţii”, adaugă ea.

Vecinii săi nu sunt uitaţi atunci când sunt enumerate toate nemulţumirile faţă de noii rezidenţi, de la presiunea suplimentară pe care o exercită asupra serviciilor publice şi până la faptul că aceştia conduc uneori, în mod greşit, pe cealaltă parte a drumului.

Atunci când Polonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Estionia şi Cehia au aderat la UE, în 2004, Marea Britanie a fost una dintre primele ţări care şi-au deschis imediat piaţa muncii noilor veniţi.

A treia economie europeană, ea a devenit o destinaţie atractivă pentru muncitori din fostele ţări comunsite, foarte sărăcite.

Rezidenţii de origine asiatică, reprezentând aproximativ şapte la sută din populaţie, şi cei de culoare, reprezentând aproximativ trei la sută, rămân cele mai importante două grupuri de imigranţi în Marea Britanie, din cauza trecutului său colonial.

Însă dintre cei 62 de milioane de locuitori ai ţării, un milion sunt din Europa de Est, iar poloneza este a doua cea mai utilizată limbă după engleză.

Guvernul a optat pentru o abordare diferită atunci când România şi Bulgaria au aderat la UE, în 2007, restrângând accesul cetăţenilor celor două state membre UE la piaţa muncii până în 2014, alături de alte state.

Odată cu apropierea acestei date, presa de dreapta agită spectrul „cerşetorilor” din Bulgaria şi România. Partidul conservator al lui David Cameron şi-a înăsprit, de asemenea, discursul privind migrarea.

Această neîncredere a suscitat supărare în România, unde un cotidian a lansat o campanie umoristică la adresa britanicilor cu sloganul „De ce nu veniţi la noi?”.

Ambasadorul român la Londra, Ion Jinga, a deplâns această „retorică incendiară”, care le oferă compatrioţilor săi impresia că sunt „cetăţeni de mâna a doua” şi şi-a exprimat temerea că această abordare ar putea să conducă la discriminări, eventual chiar la agresiuni împotriva celor care vin în Marea Britanie.

În absenţa unor estimări oficiale, unele publicaţii afirmă că românii şi bulgarii ar putea să vină cu sutele de mii.

„Pur şi simplu nu există niciun mijloc fiabil de a afla”, subliniază Scott Blinder, de la Oxford University.

La Boston, posibilitatea de a vedea sosind alţi est-europeni suscită reticenţe inclusiv în rândul unor imigranţi.

„Îmi place acest oraş” declară Barbara Sieczkowska, care vinde, în buticul său, produse poloneze. „Dar sunt prea mulţi oameni din Europa de Est acum. Probabil că există aproximativ 20 de magazine care au aceleaşi produse ca mine. Nu este un lucru bun pentru afacerea mea”, spune ea.