Lunga şi tumultuoasa carieră politică a preşedintelui venezuelean Hugo Chavez

1992 – Locotenent-colonelul paraşutist Hugo Chavez preia conducerea unei lovituri de stat eşuate împotriva preşedintelui Carlos Andres Perez.

1994 – Chavez şi tovarăşii săi, condamnaţi pentru „rebeliune militară”, sunt eliberaţi din închisoare în cadrul unei amnistii prezidenţiale.

1998 – La conducerea unei coaliţii de partide, majoritatea de stânga, Chavez este ales preşedinte, în decembrie, cu 56% din voturi.

1999 – El convoacă un referendum în vederea creării unei Adunări Naţionale Constituante, iar noua Constituţie venezueleană este aprobată cu peste 70% din voturi.

2000 – Chavez este reales preşedinte pentru un nou mandat de şase ani, cu 56,9% din voturi.

2001 – Sunt votate 49 de legi, inclusiv unele care autorizează naţionalizatea terenurilor, petrolului şi băncilor, suscitând furie şi manifestaţii din partea opoziţiei.

2002 – După numeroase greve în sectorul petrolier, Confederaţia Muncitorilor din Venezuela (CTV) şi organizaţia patronală Fedecamaras cer, la 6 aprilie, în cursul unei manifestaţii uriaşe, la Palatul prezidenţial, plecarea lui Chavez de la putere. În cursul operaţiunilor de reprimare sunt ucise 19 persoane, iar alte câteva sunt rănite.

– 11 aprilie: Statul Major militar încearcă să dea o lovitură de stat.

– 12 aprilie: comandantul forţelor armate Lucas Rincon anunţă că Chavez a acceptat să demisioneze.

– 14 aprilie: Chavez revine la preşedinţie cu ajutorul unor militari loiali şi mai ales a mobilizării a mii de simpatizanţi care ies pe străzile din Caracas.

2003

– 2 februarie: zi de grevă generală, în cursul căreia opoziţia organizează o campanie de strângere de semnături în vederea destituirii preşedintelui.

– 29 mai: acord între Guvern şi opoziţie în vederea organizării unui referendum privind o eventuală revocare din funcţie a preşedintelui, cu scopul de a pune capăt crizei politice.

2004 – Chavez iese învingător în urma referendumului privind revocarea din funcţie, obţinând 59% din voturi.

2005 – Opoziţia boicotează alegerile legislative, iar partidul lui Chavez obţine toate mandatele în cadrul Parlamentului unicameral.

2006 – Chavez este reales preşedinte cu 62% din sufragii.

2007 – O nouă reformă a Constituţiei, cerută de către Chavez este refuzată prin referendum.

2009 – O modificare a Constituţiei din 1999 care permite realegerea pe termen nedefinit a preşedintelui este adoptată prin referendum, cu 54,36% din voturi.

2010

– 26 septembrie: partidul aflat la putere câştigă alegerile legislative, dar opoziţia obţine 40% din mandate.

-17 decembrie: Parlamentul îi acordă puteri excepţionale lui Chavez, care poate să guverneze prin decret timp de 18 luni.

2011

– 10 iunie: Chavez este operat, la Havana, de o tumoare canceroasă în zona pelviană.

– 20 octombrie: după mai multe şedinţe de chimioterapie în Cuba, Chavez dă asigurări că este vindecat.

2012

– 26 februarie: Chavez este operat din nou, în Cuba, de o tumoare canceroasă. În săptămânile următoare este supus unui tratament prin radioterapie, la Havana, care îl ţine departe de scena publică.

– 9 iulie: Chavez anunţă din nou că s-a vindecat de cancer.

– 7 octombrie: Chavez câştigă un nou mandat de şase ani la preşedinţia Venezuelei. Spitalizat la Havana pentru o a patra operaţie de cancer, Chavez nu reuşeşte să depună jurământul în funcţia de preşedinte la 10 ianuarie, aşa cum era prevăzut.