Mâine se eliberează un volum mare de apă din lacul Vidraru. Argeșul va avea cel mai mare debit din ultimii 50 de ani, atunci când a avut loc un accident cumplit

Adaugă-ne ca sursă preferată

În timpul golirii controlate de mâine, debitului râului Argeș va ajunge la cel mai mare nivel din ultimii 50 de ani, în condițiile în care atunci a avut loc un accident, potrivit sursei citate.

“Deversarea controlată a unei părți din apa lacului Vidraru ce se va realiza maine, 29 octombrie 2025, se va face prin galeria golire fund nr. 2 aflata la cota 682,5 m altitudine și va aduce pe albia Argeșului un debit de apa cuprins intre între 20 mc/s și 50 mc/s, debit ce nu a mai fost inregistrat niciodată in ultimii 50 de ani.

Atât galeria de fund nr. 2 cât si galeria de fund nr. 1 au fost refăcute după incidentul major din iulie 1974, incident ce a avut loc in urma unor revizii efectuate la golirea de fund nr. 2”, arată Asociația de Mediu Vidraru.

ONG-ul a postat și o schiță a barajului:

Hidroelectrica a început la 1 august procesul de golire controlată a acumulării Vidraru, cu un termen estimat de finalizare pe 28 februarie 2026, pentru asigurarea condițiilor tehnice de efectuare a lucrărilor de retehnologizare din cadrul lucrării „Retehnologizarea Amenajării Hidroenergetice Vidraru”.

Este prima golire completă din istoria barajului Vidraru de după anul 1974. Hidroelectrica a spus că aceasta este o lucrare tehnică majoră, necesară pentru evaluarea și modernizarea barajului și a echipamentelor sale după aproape 50 de ani de exploatare continuă.

Operațiunea este necesară pentru realizarea intervențiilor tehnice asupra echipamentelor hidromecanice ale barajului. Scopul este punerea în siguranță a întregii amenajări hidroenergetice și asigurarea funcționării acesteia pentru un nou ciclu de viață.

Golirea controlată a lacului se va face prin turbinare și apoi prin evacuare prin uvrajele barajului și se va desfășura în mai multe etape succesive în perioada 1 august 2025 – 28 februarie 2026.

Ce s-a întâmplat în 1974 la Vidraru

În data de 6 iulie 1974, la Barajul Vidraru a avut loc un incident tehnic major implicând vana Johnson, componentă esențială a sistemului de evacuare a apei, potrivit informațiile reluate într-un text publicat de cotidianul Adevărul acum 10 ani, din care am preluat informațiile de mai jos.

În jurul orei 12:50, au fost observate scurgeri și jeturi de apă, urmate de căderi de pietriș pe versantul din amonte de vana Johnson, deasupra albiei râului. În aproximativ 15 minute, blocuri de stâncă au început să se desprindă, ceea ce a condus la ruperea galeriei în amonte de vană și expulzarea unei porțiuni din masivul muntos, estimată la circa 10.000 m².

Acest eveniment a generat o viitură artificială de aproximativ 600 m³/s, care a provocat distrugeri semnificative: linii de alimentare cu energie electrică, viaducte, șosele, poduri și locuințe au fost afectate. Din nefericire, doi oameni și-au pierdut viața în urma acestei avarii, care a durat aproape șase ore. Spre seară, vana plană a fost deblocată și închisă prin cădere liberă. Amploarea consecințelor a fost accentuată de imposibilitatea închiderii imediate a vanei, cauzată de întreruperea alimentării cu energie electrică. Ulterior, lacul a fost golit, iar investigațiile au relevat eroziuni ale cămășuielii galeriei, deteriorări la contactul dintre blindaj și beton, precum și existența unui plan de fisurare sub masivul vanei Johnson, afectând stabilitatea structurii.

Pentru a remedia problema, inginerii au fost nevoiți să intervină într-un mod riscant. Există relatări ( neoficial ) conform cărora un scafandru a fost trimis să deblocheze manual vana aflată la mare adâncime, într-o zonă cu presiune extremă a apei. Din păcate, acesta nu a supraviețuit intervenției, fiind considerat una dintre victimele sacrificiului tehnologic din acea perioadă.

Ulterior, lacul a fost golit iar bilanţul avariei fost completat cu eroziuni descoperite la cămăşuiala galeriei, deteriorări la contactul blindaj – beton, eroziuni la priză ca urmare a vacuumului produs de admisia apei şi “existenţa unui plan de fisurare sub masivul vanei Johnson, defavorabil pentru stabilitate”, după cum au mai arătat oficialii Hidroconstrucția în trecut

După avarie, galeriile de scurgere au intrat în reparaţie. A fost nevoie de cheltuieli uriaşe pentru remedierea problemelor, mai ales că s-a impus şi refacerea versantului expulzat. S-a intervenit, de asemernea şi pe galeriile din corpul barajului, pentru stabilizări.

sursă foto: Asociația de Mediu Vidraru.