Managerii privaţi de la stat n-au rezistat „în sistem”. Ce spune „lichidatorul” lor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Mulţi dintre managerii privaţi pe care Guvernul i-a pus în fruntea companiilor de stat nu au rezistat prea mult în funcţie. Fie au demisionat după doar câteva luni, în unele cazuri zile, fie au fost demişi. Astfel că suntem practic în situaţia de la începutul acestui an, de dinainte ca managementul privat la stat să fie cerut în mod expres de FMI, cu directori numiţi pe criterii politice.
Pe lângă faptul că lucrurile au revenit la „normal”, alegerea managerilor privaţi şi, ulterior, concedierea lor, a costat statul bani: cu campania de head-hunting, cu salariile lor, cu compensaţiile acordate celor ce au fost demişi.

Ministerul Transporturilor pare să fie instituţia cu care directorii veniţi din privat nu pot să se acomodeze de niciun fel. CFR SA, CFR Călători şi Tarom au avut directori recrutaţi din mediul privat care nu şi-a păstrat scaunul decât câteva luni.

Primul preşedinte al CFR SA venit din mediul privat a fost Lucian Isar, care s-a instalat la compania din subordinea Transporturilor odată cu directorul general  Dimitris Sophocleous, în decembrie 2012. El a demisionat împreună cu directorul general grec trei luni mai târziu după ce Consiliul de Administraţie a respins planul de administrare al companiei. În locul său a fost numit Mustafa Aysun, cu experienţă în bănci, care a rezistat doar două luni în funcţie. Şi-a dat şi el demisia, întorcându-se la banca de unde fusese recrutat.
I-a succedat Sorin Mîndruţescu, anterior director la Oracle Romania, ca director general fiind numit George Micu, anterior director la CFR Marfă. Mîndruţescu şi-a dat demisia în urmă cu doar câteva zile invocând motive personale.

După demisie, Isar a acuzat presiunile la care a fost supus pentru a accepta să acţioneze în favoarea anumitor grupuri de interese. Isar a mai spus că membrii CA şi finanţatorii ştiau că se pregăteşte respingerea planului de administrare şi că erau cunoscute, de asemenea, şi numele înlocuitorilor. „Ni s-a spus cine va veni în loc şi ne presau cu acest lucru ca să semnăm diverse hârtii. Au fost numeroase situaţii în care ni s-a cerut să facem anumite lucruri sau ca unele persoane să se ocupe de anumite lucruri“, a declarat Isar.

Un adevărat război contra managerilor privaţi s-a dus la Tarom. După recrutarea de directori generali din septembrie anul trecut, CA-ul Tarom l-a ales pe Heinrich Vystoupil, reprezentantul Austrian Airlines în România, să se ocupe de destinele companie. Doar o lună a rezistat în funcţie austriacul. Şi-a dat demisia în octombrie, forţat fiind de faptul că nu avea „o viziune comună” cu membrii CA, locul lui fiind ocupat de Christian Edouard Heinzmann, fost preşedinte al Luxair, compania naţională de transport aerian a Luxemburgului. Cu o experienţă de 25 de ani în aviaţie, acesta a ajuns în funcţie cu un mandat iniţial de patru ani. Au urmat mai multe „meciuri” cu membrii CA şi, în special cu preşedintele acestuia Dan Pascariu în urma cărora mandatul acestuia a fost redus la un an şi a fost ameninţat cu revocarea în repetate rânduri. În „coasta” lui, şi peste voinţa lui, a fost pus ca director executiv fostul şef al Tarom, Nicolae Demetriade. La acea dată, Pascariu declara că „domnul Demetriade s-a lăsat foarte greu convins de către restul Consiliului de Administraţie să accepte pentru o perioadă limitată să pună umărul la … Nu-şi doreşte să fie …, a mai fost director general, iar la succesul pe care l-a avut în sectorul privat, numai asta nu-şi doreşte, bătaie de cap în plus”.

Deşi a reuşit ca, din mai, belgianul să aducă Tarom pe profit după mulţi ani, nu a reuşit să convingă CA-ul companiei de bunele sale intenţii şi i-au redus mult din funcţiile executive astfel încât achiziţiile angajările, concedierile sunt decise, în mare parte de către CA sau de Demetriade. De altfel, acest lucru a fost recunoscut de Heinzmann. Într-un interviu pentru newsair.ro acesta spune că ”în general, nu am foarte multe contacte cu board-ul. Aş spune că e un mix: nu vă pot spune că mă ajută sau nu mă ajută, este însă o abordare diferită. Abordarea mea este managementul de zi cu zi aşa cum am mai spus, dar board-ul are, de asemenea, propria implicare în management”. Referitor la conflictul pe care îl are cu CA-ul, belgianul s-a limitat să spună  că  „avem opinii diferite, ăsta este cel mai bun răspuns. Aşa cum aţi mai citit prin presă, ei spun lucruri cu care eu, pur şi simplu, nu sunt de acord. Atât”.

Potrivit mandatului său redus, peste două luni Heinzmann îşi poate pierde postul. El ar vrea să continue la Tarom „această companie are un potenţial enorm şi o mulţime de oportunităţi”, însă admite că  este o decizie a CA-ului şi, mai departe, a Ministerului Transporturilor.

O altă problemă cu managementul privat a apărut la selectarea şeful pentru Complexul Energetic Oltenia. Deşi în acest caz nu este vorba despre plecarea vreunui CEO, totuşi au apărut semne de întrebare când firma de recrutare plătită cu sute de mii de euro a ales ca director general pe directorul aflat deja în funcţie, Laurenţiu Ciurel. Acţionarul minoritar Fondul Prorpietatea a contestat în instanţă numirea lui Ciurel în fruntea CEO spunând că a fost ilegală pentru că ceilalţi patru contracandidaţi la post nici măcar n-au fost intervievaţi corespunzător.

„I-am dat afară personal, pentru că nu erau competenţi”

Vorbind despre schimbarea rapidă a managerilor privaţi din companiile de stat, şi mai ales a celor de la Transporturi, fostul ministru de resort, Relu Fenechiu, a spus că mare parte dintre cei amintiţi „au fost daţi afară de mine personal pentru că nu erau competenţi. Am prezentat datele financiare ale perioadei lor de mandat şi am acţionat în consecinţă. Cu cei ce au renunţat din motive personale e o altă problemă. Trebuie să-i întrebati pe ei de ce au facut-o”, ne-a spus Fenechiu. Acesta a oferit exemplul CFR Călători care are , din aprilie li până în prezent, aceeaşi conducere executivă care a reuşit să diminueze cu peste jumătate pierderile financiare.

Managementul privat la cele mai importante companii de stat a fost asumat în faţa FMI şi Comisiei Europene. Până la sfârşitul acestui an, se vor numi şi managerii la Romgaz şi Hidroelectrica, cele mai importante companii de stat, ca şi valoare, din România.