Miliardarul Niculae şi-a băgat în insolvenţă jumătate din imperiul industrial: „Să vedem ce poate să-mi ia statul”

Trei dintre cele şase combinate chimice deţinute de omul de afaceri Ioan Niculae au intrat în insolvenţă, în ultimele luni. Este vorba despre Amurco Bacău, Nitroporos Făgăraş şi Ga Pro Co Săvineşti, la toate fiind vorba despre aceeaşi schemă: InterAgro S.A. sau InterAgro S.R.L. Au cerut insolvenţa, care le-a fost aprobată de judecătorul sindic. Ambele societăţi InterAgro sunt firmele prin care Niculae îşi conduce imperiul industrial, agricol şi comercial.

De ce şi-a cerut insolvenţa propriilor fabrici explică chiar omul de afaceri. „Insolvenţa nu e ceva rău, înseamnă reorganizare şi curăţare de datorii. Statul, prin multiplele lui entităţi, Garda Financiară, Garda de Mediu, începuse să mă hărţuiască, ca să-mi ia banii. Pasămite, aş fi folosit gazele primite de la Romgaz pentru revânzarea lor şi nu pentru chimizare, în fabrică. Cum să spui aşa ceva, cum să spui că am vândut gazele, când fiecare metru cub a intrat în fabricile de îngrăşăminte, lucru demonstrabil cu acte! A, vrei tu stat să-mi popreşti conturile şi să-mi iei banii? Ei bine, nu se poate, intrăm în insolvenţă şi în reorganizare, şi căpătăm protecţie împotriva creditorilor. E o măsură de autoconservare”, explică Niculae.

La toate cele trei fabrici, InterAgro este creditor majoritar, având între 55% şi 70% voturi în Comitetul Creditorilor, prin urmare Niculae decide cum va arăta planul de reorganizare al combinatelor.

În vremea Guvernelor Tăriceanu şi Boc 1 şi 2, omul de afaceri a fost principalul beneficar al unei legi ce-i oferea gaz la preţ redus de la Romgaz şi este acum acuzat într-un dosar de subminare a economiei naţionale, laolaltă cu alti 40 de foşti angajaţi la Ministerul Economiei, Romgaz şi doi foşti miniştri, Adriean Videanu şi Varujan Vosganian.

Datoriile exacte ale celor trei combinate în insolvenţă către InterAgro nu sunt dezvăluite de Niculae. „Nu am cifrele exacte”, spune acesta, dar apreciază că este vorba de „zeci de milioane de euro”.

Miliardarul a închis şi deschis, de mai multe ori, în ultimii ani, combinatele sale chimice, funcţie de evoluţia pieţei de îngrăşăminte şi a preţului gazului. De fiecare dată când a închis combinatele, a acuzat Guvernul că îl sabotează prin preţul ridicat excesiv al gazului şi a ameninat în mai multe rânduri că trimite mii de oameni în şomaj şi chiar că mută producţia în altă ţară. De fiecare dată însă, cel puţin o parte dintre angajaţi au revenit din şomajul tehnic, de îndată ce cererea de pe piaţa îngrăşămintelor tehnice s-a redresat. Acum, spre exemplu, trei dintre cele şase fabrici ale lui Niculae funcţionează. Este vorba despre Donau Chem Turnu-Măgurele,  Chemgas Slobozia şi Viromet Victoria, iar, în ianuarie, se redeschide şi Amurcu Bacău. Ga Pro Co Săvineşti şi Nitroporos Făgăraş rămân închise.

Preţul gazului  contează în proporţie de 80% în costurile unui producător de îngrăşăminte.

Cele şase combinate chimice consumă împreună, atunci când funcţionează toate, circa 3 miliarde de metri cubi, la fel ca toată populaţia României. În domeniul îngrăşămintelor chimice, în afară de Niculae, doar Azomureş mai reprezintă un actor important. Exportul de îngrăşăminte chimice este, an de an, în Top 10 exporturi ale României cu vânzări de sute de milioane de euro.

Ioan Niculae este al doilea cel mai bogat român, potrivit Capital, având o avere estimată de circa 1,1 miliarde de euro. Are afaceri în chimie, agricultură, turism, energie, fotbal şi transporturi maritime. Este al doilea cel mai mare latifundiar al României, cu 55.000 de mii de hectare de teren agricol în exploatare.