Ministrul german de Externe, Annalena Baerbock, vrea o politică de azil comună pentru statele UE și consideră urgența climatică drept cea mai mare criză din prezent

Annalena Baerbock a apreciat că ”urgenţa climatică este cea mai mare criză a vremurilor noastre”. La rândul său, Luigi di Maio a menţionat că ”lupta împotriva schimbărilor climatice şi tranziţia ecologică sunt două dintre priorităţile comune ale Italiei şi Germaniei, iar din această perspectivă unul dintre obiectivele pactului bilateral de cooperare este o acţiune comună asupra climei, care trebuie să se desfăşoare de asemenea în context european”, relatează agenţia EFE.

Migraţia a fost un alt subiect major abordat de cei doi, în contextul în care în Italia debarcă cei mai mulţi migranţi veniţi dinspre Africa. ”Nu putem accepta ca oamenii să moară în Mediterana. Trebuie să lucrăm intens pentru frontierele externe ale UE şi pentru o politică de azil comună sustenabilă. Status quo-ul este inacceptabil”, a declarat Baerbock la conferinţa de presă comună cu Di Maio.

Într-un interviu publicat în aceeaşi zi de cotidianul italian ”La Stampa”, Baerbock a susţinut de asemenea că cele 27 de ţări membre ale UE trebuie să ajungă la ”o poziţie comună” în chestiunea migraţiei şi să fie ”dispuse să arate solidaritate şi responsabilitate”.

”Dorim să lucrăm la un mecanism de distribuire justă (a migranţilor) în Europa şi ca ţări precum Italia şi Grecia să nu rămână singure. În acelaşi timp, dorim să extindem căile legale pentru a veni în Europa şi Germania, de exemplu cu vize umanitare, dar de asemenea printr-o lege modernă a imigraţiei”, a adăugat şefa MAE german şi a partidului Verzilor.

Reforma sistemul european de azil a fost amânată succesiv din cauza divergenţelor dintre statele membre. Ultima propunere a Comisiei Europene, din 2020, revizuieşte principiul din ”Regulamentele Dublin” conform căruia prima ţară din UE unde ajunge un migrant extracomunitar este responsabilă cu soluţionarea cererii de azil. Deşi nu prevede explicit cote obligatorii de refugiaţi ca în 2016, această propunere instituie un mecanism de ”solidaritate obligatorie”, conform căruia Comisia Europeană va stabili totuşi cote de migranţi pentru statele membre, dar aceste ţări ar avea ca alternativă în locul relocărilor alte contribuţii, în special financiare, prin urmare şi această propunere a fost primită cu rezerve de unele state membre.