Ministrul german de Finanțe Christian Lindner: Noile reguli bugetare ale UE ar trebui să țină cont de actualele condiții economice din zona euro

„Condiţiile pentru dezvoltarea suplimentară a Pactului de stabilitate şi de creştere sunt diferite astăzi, la finalul lui 2023, faţă de cum erau la începutul acestui proces”, a declarat Lindner, argumentând că reformarea regulilor bugetare propusă de Comisia Europeană ar trebui adaptată în mod corespunzător.

Comisia Europeană a recomandat în aprilie statelor membre să îşi pregătească bugetele pentru 2024, având în vedere readucerea deficitelor sub 3% din PIB „pe termen mediu”, investind în acelaşi timp în creştere verde şi digitală.

Aşa cum a anunţat încă de la finele anului trecut, clauza derogatorie generală din Pactul de stabilitate şi de creştere, care prevede, în cazul unei recesiuni economice grave, o abatere temporară de la cerinţele bugetare care se aplică în mod normal, va fi dezactivată la sfârşitul anului 2023. Ieşirea din perioada în care a fost în vigoare clauza derogatorie generală va duce la reluarea recomandărilor specifice fiecărei ţări privind politica bugetară, care sunt cuantificate şi diferenţiate în funcţie de provocările cu care se confruntă statele membre în ceea ce priveşte datoria publică.

De atunci, situaţia economică s-a deteriorat semnificativ în zona euro.

„Ar trebui să avem ambiţii mai mari legate de căile de reducere a datoriei”, a explicat ministrul german de Finanţe, insistând că toate ţările trebuie să aibă aceleaşi obiective de reducere a datoriei.

Alte ţări, cum ar fi Franţa, cred că trebuie urmate negocieri individuale privind căile de reducere a datoriei şi nu trebuie impuse aceleaşi măsuri tuturor ţărilor.

„Fondul Monetar Internaţional a subliniat clar necesitatea reconstruirii rezervelor fiscale (fiscal buffers). Nu putem continua cu politicile economice expansioniste”, a avertizat Lindner.

Miniştrii europeni de Finanţe, reuniţi luni şi marţi la Luxemburg, nu sunt de acord decât asupra unui singur punct: vechile reguli ale Pactului de stabilitate şi creştere, care datează de la finele anilor 1990, sunt depăşite, mult prea complicate şi ineficiente.

Acest „corset bugetar” limitează teoretic deficitul public la 3% din PIB şi datoria la 60% din PIB. În practică, aceste reguli nu au împiedicat explozia îndatorării, frânând însă investiţiile şi creşterea după criza financiară din 2008.

Obiectivul reformei este ajungerea la reguli mai adaptate la situaţia particulară a fiecărei ţări şi stabilirea unor traiectorii bugetare mai realiste şi care să fie respectate mai bine.

Concret, Bruxellesul propune ca statele să prezinte propriile lor traiectorii de ajustare, însoţite de propuneri de reforme şi investiţii, pe o perioadă de cel puţin patru ani. Aceste planuri ar urma să fie evaluate de Comisie şi celelalte state membre şi vor face obiectul unui control anual.

Eforturile de reforme şi investiţii ar urma să fie recompensate prin posibilitatea de a prelungi perioada de ajustare bugetară până la şapte ani, în ideea de a fi mai puţin brutal. Şi, mai important, controlul ar viza evoluţia cheltuielilor, un indicator considerat mai pertinent decât cel al deficitelor, care pot fluctua în funcţie de nivelul creşterii economice.