Bancherii acuză neclarități fiscale în procesul de aplicare al legii dării în plată

Dacă despre cum se aplică darea în plată s-a vorbit și avocații vor explica din ce în ce mai bine procedurile și repercursiunile acestei legi, despre impactul ei contabil și fiscal nu s-a discutat aproape deloc. Sunt câteva aspecte fiscal rămase în „suspans”, dar care probabil vor fi reglementate curând de Ministerul Finanțelor.

Astfel, așa cum spune Bogdan Preda, nu știm care va fi regimul de impozitare al veniturilor realizate de debitorul persoană fizică ca urmare a stingerii unei părți din datoria către bancă, în cazul în care acesta optează pentru „darea în plata”, iar valoarea realizată prin vânzarea imobilului este mai mică dacât valoarea datoriei către bancă. Fiind vorba despre persoane fizice, datoria neachitată către bancă ar fi inclusă la venit?

Această neclaritate, naște la rândul său o alta: care va fi momentul și modalitatea stabilirii veniturilor dacă unul din creditori decide să amâne vânzarea imobilului „dat în plată” sau stabilește un alt mod de valorificare decât vânzarea acestuia (eventual închirierea lui)?

Cum vor stabilite pierderile creditorului (mai exact, când și cum se vor înregistra în rapoartele anuale pe baza cărora băncile plătesc impozit către stat), în cazul în care el amână momentul vânzării sau dorește o altă modalitate de exploatare?
Despre provizionare suplimemntară deja vorbesc toate băncile, dar despre care va fi mecanismul de provizionare acceptat din punct de vedere fiscal pentru portofoliul de credite ipotecare care, prin intrarea în vigoare a Legii, care presupune un risc suplimentar celor existente până acum nu se știe încă nimic.

Alte neclarități fiscale se referă la tratamentul specific din punctul de vedere al taxei pe valoare adăugată în cazul în care creditorul dorește să vândă un imobil „dat în plată”, aflat în diferite stadii de finalizare și/sau preluat de la un debitor (persoană fizică) care a construit imobilul în cadrul unei activități comerciale.

De asemenea, nu se știe exact care este tratamentul aplicat la calculul impozitului pe profit a pierderilor înregistrate la primirea în plată a bunului (diferența dintre valoarea datoriei stinse și valoarea la care imobilul este înregistrat în contabilitatea instituției de credit), având în vederea că acestea sunt realizate în scopul desfășurării activității economice a instituțiilor de credit.

Totuși, majoritatea băncilor au provizionat creditele care ar putea face subiectul dării în plată în proporție de 70-80%. Partea proastă este că băncile ar înregistra astfel mare parte din pierdere ca profit în urma transformării provizioanelor și ar plăti impozit, iar pentru diferența de 10%-20% regimul fiscal rămâne în continuare necunoscut.