Nicio casă de marcat nu poate emite cod QR care să includă datele cerute oficial. Sute de mii de firme riscă să fie sancționate

„ICI București nu poate emite supliment de aviz tehnic favorabil pentru o implementare a cărei referențial tehnic nu a fost încă stabilit prin actul normativ secundar. În consecință, niciun AMEF aflat în prezent pe piață — indiferent de marcă, producător sau distribuitor autorizat — nu emite bonuri fiscale care să includă, sub formă de cod QR, datele prevăzute”, a declarat Doru Dudaș, fost vicepreședinte ANAF și director general în Ministerul Finanțelor, actual președinte al Comitetului fiscal CCF.

Camera Consultanților Fiscali cere Ministerului Finanțelor, de urgență, analiza situației create și identificarea unei soluții legislative sau a unei măsuri administrative imediate, care să calmeze temerile operatorilor economici și profesioniștilor din domeniul contabilității și fiscalității, având în vedere că se apropie termenul de încetare a suspendării.

Conform OUG nr. 28/1999, “controlul funcţionării şi utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, constatarea contravenţiilor, precum şi aplicarea sancţiunilor se fac de către structurile din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi organele sale subordonate, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice, respectiv al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, de către structurile competente din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi organele sale subordonate, precum şi de către Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier”.

CCF recomandă verificarea stadiului actual și calendarul actului normativ necesar implementării emiterii bonurilor fiscale cu cod QR, adică a modificărilor Normelor metodologice aprobate prin HG nr. 479/2003, și estimarea unui termen realist pentru derularea procesului legislativ în privința aprobării în Guvernul României și publicarea în Monitorul Oficial al României.

Autoritățile ar trebui să ia în considerare identificarea posibilității de adoptare urgentă a unei măsuri legislative de tip tranzitoriu, care să vizeze prelungirea termenului, înlăturând riscul sancționării operatorilor economici pentru o neconformitate care nu le este imputabilă.