Noii „băieţi deştepţi”. Cine exportă curentul ieftin al României

De mai mult de un an de zile, România este exportator net de energie electrică. Pe medie orară, exporturile zilnice trec de 400 de MW, ceea ce reprezintă circa 7% din toată energia produsă. Potrivit licitaţiilor publicate de transportatorul Transelectrica, cei ce au rezervat capacitate de export pe Serbia şi Ucraina sunt traderi de energie ce activează pe piaţa locală. Spre exemplu, în ianuarie, s-a rezervat capacitate pentru 450 MW pentru Serbia, firmele ce au făcut-o fiind Alpiq, Energy Supply, Statkraft, Ezpada, Axpo Energy, Danske Energy, Verbund, Transenergo şi GEN-I. Pe Ucraina, s-a rezervat 50 de MW, de către EFT, Ezpada şi Tinmar-Ind.

Alpiq şi EFT sunt printre firmele care au fost abonate cu anii la energia produsă de Hidroelectrica, prin contracte bilaterale, aşa numiţii „băieţi deştepţi”.

Pentru februarie, aceleaşi firme au rezervat capacitate şi pe Serbia, şi pe Ucraina, cu menţiunea că rezervarea totală pe Serbia a fost de 500 de MW, iar parte GEN – I a fost de 200 de MW

Aceeaşi situaţie este şi în martie, cu 500 de MW rezervare pe Serbia, şi cu Ezpada, cea mai mare cantitate rezervată  – 145 MW. Firmele şi capacitatea rezervată pe Ucraina sunt neschimbate.

În aprilie, exact aceleaşi firme figurează la lista cu rezervările de capacitate, numai capacitatea totală diferă, pe Serbia – 450 de MW.  Nicio schimbare pe Ucraina.

Cu excepţia Alpiq, Verbund şi Energy Supply, aceleaşi firme au rezervat capacitate pe Serbia, în mai, 350 de MW.

Şi în iunie avem aceeaşi situaţia a firmelor, diferă doar cantitatea totală rezervată pe Serbia – 300 de MW, iar în listă apare şi Enel.

Potrivit lui Octavian Lohan, membru în directoratul Transelectrica şi directorul Dispecerului Energetic Naţional, toată cantitatea de energie exportată provine din surse „verzi”. Acelaşi lucru îl spune şi Nicolae Havrileţ, directorul ANRE.

„Nu există nici măcar un producător (clasic-n.red.) de energie care să exporte. Aici este o piaţă controlată în totalitate de traderi. Ei au filiale şi aici, şi în mai toate ţările din jur, cumpără foarte ieftin de aici şi vând scump în afară”, arată Lohan. Întrebat ce tip de energie se exportă în principal, Lohan a declarat fără echivoc : „eoliană”. Astfel, pe lângă energia pe care companiile ce operează parcuri eoliene şi, mai puţin , fotovoltaice, o vând prin contracte pe termen lung, mai au şi energie pe care o dau pe Piaţa Zilei Următoare. Aceasta este foarte ieftină, de la 70 de lei/MWh, în cursul zilei, până la 10-15 lei în cursul nopţii. Media preţului pe bursă, pentru energia livrată în bandă, într-un contract pe termen lung, este 180 de lei/MWh.

Dintre producătorii convenţionali de energie, nici măcar unul nu exportă curent. Dincolo de limitările legale ce-i împiedică să facă acest lucru, nici nu sunt competitivi, pentru că nu se pot măsura cu mult mai ieftinii producători de energie din surse regenerabile. Spre exemplu, un producător termo, nuclear sau hidro, nu poate

„Producătorii de energie din România nu au înţeles încă oportunitatea ivită din diferenţa de preţ a energiei cu care se vinde pe PZU energia şi preţurile din străinătate. Dar poate se vor trezi, poate vor  înţelege că se pot scoate bani frumoşi din cumpărarea şi vânzarea de energie”, spune Lohan.

Energia „verde” a ajuns să conteze în proporţie de peste 20% în totalul energiei produse de România, în cazul în care condiţiile climatice sunt favorabile. În zilele în care este vânt şi soare ponderea energiei din surse regenerabile poate ajunge şi la 30%. În aceste zile, în România se produc circa 7.500 de MWh. Din aceştia, peste 1.000 de MWh sunt eolieni, solari şi pe biomasă.

Energia provenită din surse regenerabile este subvenţionată de toţi consumatorii din România prin sistemul certificatelor verzi. Contribuţia fiecăruia este înscrisă în partea de jos a facturii la curent. Proporţia subvenţiei este de circa 5% din valoarea totală a facturii.

Toată energia produsă în România se vinde pe bursa OPCOM. Cea mai ieftină energie este a producătorilor din surse regenerabile, pentru că sunt subvenţionaţi, apoi urmează cea hidro, cea nucleară şi ce produsă în termocentrale.

Cui vând exact, şi la ce preţ, nu se poate afla decât din contractele pe care traderii le încheie cu beneficiarul final din străinătate. Şi care sunt confidenţiale-traderul nu poate fi obligat să le facă cunoscute autorităţilor.