Nostalgicii l-au comemorat pe Tito, în timp ce ultimul rege iugoslav a fost înmormântat la Belgrad

„Plâng pentru că încă îl iubesc”, declară Borka Srdic, în vârstă de 85 de ani, pentru care va exista întotdeuna un singur președinte, Tito, născut la 25 mai 1892 la Kumrovec, orășel din nordul Croației, astăzi independentă, la fel ca celelalte cinci fost republici ale Iugoslaviei, dezbinată în conflictele sângeroase din anii ’90.

În apartamentul său din Sarajevo, ea deschide un dulap solid pentru a scoate un portret cu Tito, comandant al partizanilor comuniști în timpul celui de-al doilea Război Mondial, devenit ulterior președinte al Iugoslaviei, până la moartea sa, în 1980.

Borka Srdic și-a privit pentru o scurtă vreme „idolul”, după care a îmbrățișat fotografia.

„Îl ador. Unul dintre frații mei şi-a dat viața pentru Tito în timpul unei bătălii de la Drvar, în Bosnia”, își amintește ea suspinând.

Cetnicii, mișcare regalistă iugoslavă, înființată în 1941, s-au luptat într-o primă fază cu naziștii, înainte de a se alia cu aceștia împotriva partizanilor lui Tito.

„Dacă s-ar putea întoarce pentru a face ordine, pentru a-i alunga pe toți acești hoți care au preluat puterea și pentru a lua frâiele…”, regretă Sridic.

Împreună cu soțul său Jovo, un fost ofițer al armatei iugoslave, ea va depune un buchet de flori la baza unui bust al lui Tito, aflat în curtea unei foste cazărmi.

Zeci de persoane s-au adunat în acest loc aducând flori și portrete cu Tito, unii îmbrăcați cu tricouri imprimate cu figura fostului conducător. Mai mulți tineri au venit purtând steagul fostei Iugoslavii.

„Tito a știut să ne conducă țara timp de 50 de ani. Cu el în viață nu ar fi existat războaie”, declară Hasib Delic, în vărstă de 69 de ani, purtând pe cap o bonetă verde cu o stea roșie, simbolul Iugoslaviei comuniste (1945-1991).

„După moartea sa, naționaliștii și fasciștiiau ajuns la putere și ne-au condus timp de 20 de ani”, strigă bărbatul, președinte al unei organizații bosniace care portă numele lui Tito.

Chiar și în Croația vecină, mii de nostalgici și-au dat întâlnire pentru a-și aminti de mareșalul Tito.

O altă generație, născută după moartea președintelui iugoslav (1892-1980), se reunește în fiecare an la 25 mai, într-o cafenea din Sarajevo, numită Tito, pentru a-i sărbători aniversarea.

Tinerii poartă bonete albastre şi cravată roşie la gât, cod vestimentar obligatoriu pentru şcolarii din perioada comunistă.

„Din păcate, nu am avut șansa să trăiesc în vremea lui Tito. Părinţii mei mi-au transmis dragostea pentru el. Cred că era un om bun, care şi-a iubit ţara şi poporul”, apreciază Senka, în vârstă de 26 de ani.

„A fost un mare om politic sau un dictator, aşa cum spun mulţi astăzi? Prea puţin contează”, a mărturisit Darko Soldat.

„Ceea ce contează este că a ştiut să organizeze statul, să creeze locuri de muncă şi să ofere sentimentul de securitate cetăţenilor. Este vorba despre toate acele lucruri pe care astăzi nu le mai avem”, a declarat acest jurist în vârstă de 24 de ani.

Puterea comunistă interzisese, după cel de-al doilea Război Mondial, familiei regale iugoslav, să se întoarcă în ţară şi i-a confiscat bunurile.

Funeraliile regelui Petru al II-lea, organizate cu onoruri de stat şi în prezenţa a sute de simpatizanţi ai monarhiei şi reprezentanţi ai familiilor regale din lumea întreagă, s-au desfăşurat duminică, în apropiere de Belgrad şi reprezintă un simbol al „reconcilierii naţionale”, potrivit autorităţilor sârbe.

Petru al II-lea a părăsit în 1941 ţara, în contextul invaziei armatei germane. El a murit în 1970 în exil în Statele Unite, la vârsta de 47 de ani. Trupul său a fost repatriat la cererea nepoţilor din partea fiului său Aleksandar.