Noua Ordine Mondială – Ce spune omul lui Isărescu despre schimbările prin care trece omenirea şi noile motoare ale naţiunilor sănătoase. Schimbare de paradigmă pentru România

„Trăim un moment de inflexiune în care economia, după decenii de dominanţă a eficienţei şi globalizării, redevine un instrument subordonat geopoliticii. Dacă începutul mileniului a fost marcat de iluzia unei stabilităţi perpetue, succesiunea rapidă a crizelor recente – de la şocul financiar din 2008 şi pandemia din 2020, până la revenirea războiului pe continentul european în 2022 şi instabilitatea cronică din Orientul Mijlociu – confirmă faptul că ne aflăm într-o nouă normalitate. În acest peisaj fragmentat, variabilele macroeconomice clasice nu mai pot fi analizate izolat. Asistăm la o schimbare de paradigmă: securitatea militară, suveranitatea energetică şi avansul tehnologic (în special Inteligenţa Artificială) au încetat să fie teme de nişă, devenind pilonii centrali care dictează sănătatea fiscală a unui stat. Pentru România şi Uniunea Europeană, provocarea nu mai este doar gestionarea unui ciclu economic, ci adaptarea la un model de dezvoltare în care rezilienţa este mai preţioasă decât optimizarea costurilor„, explică Leonardo Badea într-o analiză citată de Agerpres.

Potrivit acestuia, la nivel naţional, securitatea de care am beneficiat până în 2022, momentul de început al războiului din Ucraina, este la timpul trecut. Dacă până la momentul menţionat, bugetul apărării era o opţiune naţională, cu alocări sistematice de sub 2% din PIB, noua configuraţie geopolitică şi de securitate impune un nivel minim de 2,5% din PIB.

„Acest nivel reprezintă un efort bugetar important, care nu va fi de tip one-off, ci pe baze permanente. Poate părea mult, însă dacă privim la Polonia, spre exemplu, cu o situaţie geostrategică similară cu a noastră, aceasta are o alocare bugetară pentru apărare de 4% din PIB şi chiar mai mult. De asemenea, ţările baltice sau unele ţări scandinave îşi propun să aloce peste 3% din PIB”, a precizat Leonardo Badea.

„Aşadar, securitatea în această zonă a Europei a devenit scumpă şi chiar foarte scumpă, iar în sensul acesta, gândiţi-vă ce ar însemna să fim nevoiţi să creştem bugetul apărării la peste 2,5% din PIB. Această nouă configuraţie impune un efort bugetar permanent, aducând în prim-plan riscul unui „crowding-out” geopolitic, iar provocarea fundamentală constă în gestionarea acestei presiuni asupra resurselor publice, astfel încât alocările masive pentru apărare să nu sufoce investiţiile civile productive. Într-o astfel de paradigmă, eficienţa cheltuielilor statului devine variabila critică şi doar printr-o selecţie riguroasă a proiectelor şi o orientare către investiţii cu valoare adăugată ridicată se poate acomoda imperativul securităţii, fără a compromite semnificativ potenţialul de creştere economică pe termen lung„, a subliniat acesta.

De asemenea, el a semnalat că, în contextul general al mixului de politici, în acest moment asistăm la apariţia unei noi politici dominante în raport atât cu politica monetară, cât şi cu cea fiscală, şi anume, politica energetică, care devine legătura dintre decizia geopolitică şi cea macroeconomică.

„Într-o modalitate sintetică, putem aprecia că preţul energiei este determinat la nivel global de cinci factori importanţi: cererea şi oferta globală, huburile de tranzacţionare, structura pieţei de electricitate, geopolitica şi deciziile OPEC, costul carbonului pe pieţele financiare. Ca o scurtă paranteză, în majoritatea pieţelor energetice, preţul nu este stabilit de costul mediu al energiei, ci de costul ultimei unităţi de energie necesare pentru a acoperi cererea, de aceea, poate în mod contraintuitiv, o scădere mică a producţiei sau o creştere nesemnificativă a cererii poate genera variaţii mari de preţ. Spre exemplu, în Europa funcţionează sistemul de tip merit order care prevede că energia se produce în ordinea costului”, a explicat Badea.

„Astfel, pentru a satisface cererea, mai întâi produc centralele cu energia cea mai ieftină, respectiv hidro, eolian, solar, nuclear, iar dacă acestea nu acoperă tot consumul, apoi se produce mai scump bazat pe centralele pe cărbune şi gaz. Preţul final al energiei este dat de ultima unitate necesară pentru a acoperi cererea, care, de altfel, este şi cea mai scumpă. În acest mecanism de formare a preţului la cost marginal, distincţia dintre producţia în bandă (baseload) şi cea intermitentă devine critică. Unităţile regenerabile (eolian, solar) au un cost marginal apropiat de zero, însă natura lor volatilă nu le permite să asigure singure stabilitatea sistemului. Astfel, paradoxul actual al pieţei constă în faptul că, deşi capacităţile instalate de energie „verde” cresc, preţul final rămâne captiv costului marginal al gazului sau cărbunelui, care sunt solicitate pentru a acoperi perioadele de vârf sau de absenţă a resursei regenerabile”, a precizat oficialul BNR.

El a adăugat că, în cazul României, a devenit esenţial să-şi dezvolte capacităţile energetice şi să încerce să producă nu doar mai mult şi mai ieftin, ci şi să realizeze investiţii în stocare şi flexibilizarea cererii care să înlăture limitările de infrastructură care duc la creşterea preţului energiei, pentru a decupla preţul de consum de dictatul combustibililor fosili în momentele de dezechilibru.

Legat de geopolitică, Badea a subliniat că situaţia din Orientul Mijlociu este una cu un grad de incertitudine ridicat, strâmtoarea Ormuz fiind un factor vital pentru funcţionarea economiilor din Golf, iar întrebarea care apare în mod firesc este dacă, în circumstanţele curente, statele din Orientul Mijlociu vor apela din nou la politici de tip cartel de tipul celor practicate în anii ’70, care să conducă la menţinerea la niveluri ridicate şi persistente preţul petrolului şi al gazelor naturale.

În ceea ce priveşte „era AI în care am tranzitat”, Leonardo Badea menţionează că Europa nu este foarte competitivă comparativ cu Statele Unite ale Americii şi China şi, conform statisticilor europene, România ocupă ultimul loc în clasamentul european, cu o pondere de doar 5,2% a întreprinderilor care au utilizat tehnologii AI în 2025, mult sub media europeană.

„Această pondere a crescut de la 3,1% în 2024, consemnând un avans anual de 2,1 puncte procentuale, de peste 3 ori mai mic decât ritmul european de creştere. Tranziţia către era AI nu trebuie privită izolat, ca un simplu indicator de modernizare, ci ca numitorul comun al rezilienţei naţionale, iar AI-ul devine puntea de legătură între productivitatea muncii, securitatea energetică şi chiar cea militară. Întârzierea României în adoptarea acestor tehnologii generează o vulnerabilitate multidimensională: în energie, lipsa algoritmilor de tip „smart grid” ne împiedică să optimizăm sistemul „merit order”, menţinându-ne dependenţi de unităţile de producţie scumpe şi amplificând şocurile de preţ; în economie, o productivitate scăzută a muncii limitează resursele fiscale necesare susţinerii bugetului de apărare; în securitate, superioritatea tehnologică şi capacitatea de procesare rapidă a datelor sunt la fel de importante ca alocările bugetare brute într-un conflict modern. Astfel, digitalizarea nu mai este o opţiune de business, ci un imperativ de securitate naţională, fiind singura cale de a compensa scumpirea accelerată a pilonilor de stabilitate menţionaţi anterior”, a mai subliniat prim-viceguvernatorul.

Nu în ultimul rând, acesta a semnalat că situaţia fiscal-bugetară din ţara noastră este una extrem de complicată, fiind prima ţară din Uniunea Europeană care va trebui să administreze un nivel al datoriei publice de peste 60% din PIB, cu un calificativ suveran BBB- conform Fitch (ultimul nivel înainte de a intra în categoria nerecomandabil investiţiilor sau junk), concomitent cu un nivel ridicat al deficitului bugetar, dar şi a celui de cont curent, cu un nivel al costului cu dobânzile de aproximativ 3% din PIB (cât ar trebui să fie întreg deficitul conform Tratatului de la Maastricht). În acelaşi timp, perspectivele macroeconomice sunt tot mai pesimiste ca urmare a tensiunilor generate de actualul conflict din Orientul Mijlociu.

„Dat fiind tot acest tablou complicat, cu unele riscuri chiar de natură sistemică, în viziunea mea, pe termen scurt, mixul de politici macroeconomice ar trebui orientat către lărgirea spaţiul de manevră, pe cât posibil, bineînţeles. (…) În contextul noii normalităţi, energia devine, în opinia mea, principalul canal prin care tensiunile geopolitice se transmit în economie, influenţând inflaţia, creşterea economică şi mixul de politici macroeconomice. În esenţă, economia epocii geopolitice ne obligă la o triplă adaptare: o politică de apărare robustă, o politică energetică inteligentă susţinută de AI şi o politică fiscală responsabilă, singura capabilă să ne ofere protecţie în faţa imprevizibilului”, a punctat Leonardo Badea.