O nouă atracţie pentru turişti: tur de Bucureşti în Dacia 1310

Bucureştiul are de anul acesta o nouă ofertă pentru turiştii străini care vor să descopere urmele comunismului. Şi o pot face chiar la volanul unei Dacii fabricată în anii ’80. Iar ideea i-a venit lui Şerban Cornaciu, care a călătorit în ţările est-europene şi unde a observat un curent puternic, de nostalgie pentru vremurile respective.

„În ultimii ani există un curent foarte puternic la Berlin, numit Ostalgie. Există şi un muzeu al fostei Republici Democrate Germane, conceput nu pe ceea ce însemna politic, ci pe antropologie, pe cum se trăia atunci, cum arăta o sufragerie. Berlinul este unul dintre cele mai consacrate locuri comuniste. Aici există turul cu Trabantul, iar dacă te duci în Polonia, la Varşovia şi Cracovia, vezi tururi şi cu Trabant-uri, dar cu autoturisme Polonez, fabricate local sub licenţă Fiat în anii ’80. Venind mai aproape înspre noi, găsim tururi şi la Budapesta, care includ şi gastronomie de pe vremea comunistă, realizate tot cu Trabantul, în lipsa unei mărci auto locale. Iar ultimul oraş care a produs declicul a fost Sofia. Dacă până şi la ei se poate, la noi de ce nu s-ar putea?”, a povestit pentru ECONOMICA.NET, Şerban Cornaciu, iniţiatorul Red Patrol.

A fost o dorinţă a asociatei lui Cornaciu, care deţine o agenţie de turism şi prin intermediul căreia au fost lansate aceste tururi, să găsească un produs „outside the box” care poate fi şi promovat, şi care, dincolo de nişte faţade ale unor clădiri construite pe vremea lui Ceauşescu, să ofere şi un tur interactiv turiştilor.

„Iar plăcerea s-a combinat cu tendinţa de pe piaţă: turişti care caută aceste tururi nostalgice. E o afacere pornită din plăcere. Comunismul reprezintă o perioadă de 42 de ani pe care nu ai cum să o ştergi, şi din punctul ăsta de vedere, este bine să vorbim despre ea. În România se lasă aşteptat destul de greu un muzeu al comunismului”, mai spune Cornaciu.

Vânătoarea de Dacii

Destul de uzitat în tururile din alte Capitale europene, Trabantul a fost eliminat de pe lista posibilelor maşini pentru tururile din Bucureşti. Cei doi asociaţi au decis să se orienteze spre maşini de provenienţă românească. Iar soluţia a fost Dacia.

„Ne-am mai uitat şi la ARO militare, să facem un urban-safari, dar maşinile sunt foarte greu de găsit şi de recondiţionat. Şi au mai rămas doua modele: Dacia şi Olcit. Pentru Olcit nu se mai gasesc piese, iar pentru Dacia, disponibilitatea exista. Aşa am început vânătoarea de maşini în noiembrie 2017″, ne-a mai povestit Şerban Cornaciu.

Malvina este o Dacia din 1984, crem, certificată ca vehicul istoric, iar Domnica a fost produsă chiar în ultimul an de comunism şi a fost destinată pentru export în Canada. „Dar a pierdut vaporul şi a rămas să ne servească pe noi în tururi”, mai spune iniţiatorul proiectului.

De luna viitoare, o a treia maşină se va plimba pe străzile din Bucureşti. Fabricată în 1978, Letiţia, cum a fost botezată, se află acum pe mâinile mecanicilor din Alba, la restaurare.

Investiţii şi restaurare

Internetul e plin de anunţuri de vânzare de Dacii vechi. Altele recondiţionate, altele în stare jalnică.
Însă cel mai greu a fost pentru Cornaciu să găsească specialişti de Dacia. „Nu prea vrea nimeni să se ocupe. Alţii nu se pricep, alţii nu vor, iar cei care se pricep sunt puţini”, spune iniţiatorul tururilor cu Dacia prin Bucureşti.

După multe încercări, a gasit două echipe, una de la o reprezentanţă Dacia şi o echipă de tunneri, cu ajutorul cărora a pus pe roţi Daciile.

„Poţi să cumperi o Dacia şi la 1.500 de lei, dar cu mai puţin de 3.000 de euro nu o poţi pune pe roate. Investiţia depăşeşte 10.000 de euro în maşinile noastre„, mai spune Cornaciu.

În plus, sunt şi planuri pentru achiziţia unei a patra Dacii, produsă cât mai aproape de 1968, anul la care a fost demarată producţia primelor modele care au ieşit pe poarta fabricii din Mioveni, judeţul Argeş.

„Căutăm o Dacia fabricată în ’72-’73 . Vrem să avem modele produse în ani diferiţi pentru a arăta o evoluţie alor. Maşinile au suferit modificări dramatice, în sensul îndepărtării de Renault. Ceauşescu vroia ca piesele pentru Dacii să fie produse în Romania, să nu mai fie importate din Franţa. Modelul din 1982, 1310, a fost declaraţia lui Ceauşescu de a se desprinde de Renault”, mai iniţiatorul Red Patrol.

„E o capsulă a timpului, care vibrează, scârţâie, trebuie să te lupţi cu volanul”

Maşinile de astăzi sunt din ce în ce mai sofisticate, cu tot felul de butoane şi ecrane. Iar condusul devine foarte simplu, mai ales dacă autovehiculele au cutie automată. O Dacia veche de 35 de ani însă, e ceva cu totul diferit. Cu trasee de 30 de km, de tip hop-on/hop-off, marile bulevarde şi clădirile construite în perioada comunistă le sunt prezentate turiştilor de un ghid vorbitor de engleză, germană sau ebraică. Iar atunci când opresc, Daciile sunt admirate şi de alţi turişti şi trecători. 

„E un tur în care ai posibiliatea să conduci tu masina, pentru a da greutate exeprienţei. E o capsulă a timpului, care vibrează, scârţâie, trebuie să te lupţi cu volanul. Tururile sunt concentrate mai mult pe aspecte din viaţa de atunci, decât pe politică”, mai povesteşte Şerban Cornaciu.

Tururile au început pe 17 iulie, iar majoritatea au fost plimbări de noapte. Până săptămâna trecută, când ne-am întâlnit cu iniţiatorul Red Patrol,au fost organizate 20 de tururi, de care au beneficiat circa 45 de turişti, toţi străini. Cei mai mulţi au venit din Israel, dar au fost şi turişti din Germania şi Olanda.

Preţul pentru un tur costă 190 de euro/maşină, dacă turiştii sunt cei care conduc Dacia, şi 230 de euro/maşină dacă optează pentru un şofer, care de regulă este şi ghidul. În fiecare maşină pot urca trei persoane.

Încurajaţi să conducă o Dacia, niciun turist nu a cedat până acum. Chiar dacă mai apar dificultăţi, maşinile se opresc şi se trece la lecţia de mecanică.

Pentru a fi adaptate traficului infernal din Bucureşti, Daciile au electroventilatoare pentru a face faţă la orele de vârf, şi consumă undeva între nouă şi 11 litri/suta de km.

„Am constatat că la anumite ore, oraşul e aglomerat şi am văzut că maşile nu fac faţă traficului de astăzi. În anii ’80, prin Bucureşti erau vreo 100.000 de maşini, şi doar un sfert din intersecţiile de astăzi erau semaforizate. Atunci nu stătea nimeni la semafoare”, mai povesteşte Cornaciu.