O nouă escaladare a crizei migranţilor. Dispute în UE privind distribuţia între ţări a 30.000 de azilanţi (comentariu AFP)

Potrivit agenţiei, europenii trebuie să decidă practic care state resimt cea mai puternică presiune migratorie.

Pactul prevede un sistem nou de preluare a azilanţilor în UE, pentru a reduce eforturile unor ţări ca Spania, Grecia sau Italia, prin care trec rutele migranţilor. Trebuie stabilit care state sunt cele mai expuse, conform unor criterii acceptate la Bruxelles, cum ar fi numărul de sosiri de migranţi ilegali, numărul de salvări pe mare etc., scrie Agerpres

Ceilalţi membri ai Uniunii sunt obligaţi fie să accepte pe teritoriile lor anumită cotă din numărul total de migranţi, fie să contribuie financiar cu 20.000 de euro pentru găzduirea fiecăruia dintre aceştia în ţările considerate sub presiune.

Însă, conform unei surse a AFP de la Comisia Europeană, „toţi se simt sub o presiune migratorie” şi vor să aibă un cuvânt de spus în privinţa metodei de calcul a Comisiei, care va stabili distribuţia migranţilor.

De exemplu, zilele trecute Suedia a ţinut să reamintească faptul că a primit 300.000 de azilanţi în ultimii zece ani, un număr foarte mare pentru o ţară de mărime medie; Belgia arată că centrele sale de primire sunt pline; Germania – că a primit peste un milion de refugiaţi ucraineni de la începutul războiului declanşat de Rusia; Franţa scoate în evidenţă operaţiunile maritime de salvare a migranţilor care încearcă să ajungă în Anglia.

După o amânare de o lună, Comisia ar trebui să îşi anunţe decizia miercurea viitoare. Apoi, statele membre vor dezbate câţi migranţi poate „relocaliza” fiecare pe teritoriul său şi ce contribuţie financiară este dispus fiecare să verse. Sunt prevăzute cel puţin 30.000 de mutări pe an, iar distribuţia finală trebuie stabilită până la sfârşitul lui decembrie.

În contextul politic actual, sub presiunea dreptei şi a extremei drepte, cine va fi însă dispus să accepte azilanţi din alte ţări? Deşi numărul de intrări ilegale în UE a scăzut, efectul respectiv este resimţit pese tot.

„E un echilibru foarte delicat de găsit”, arată Camille Le Coz, directoarea centrului de reflecţie Migration Policy Institute Europe. Cu atât mai mult, consideră ea, cu cât ţările europene „nu au încredere una în alta” în acest domeniu.

Unele state, printre care Germania, Belgia şi Olanda, le reproşează celor din prima linie că permit tranzitul multor migranţi, în loc să îi reţină şi să le proceseze cererile de azil, conform obligaţiilor prevăzute de legislaţia europeană.

Cei vizaţi de astfel de critici le minimizează.

„Germanii sunt nervoşi, tensiunile au fost mari cu italienii şi grecii privind acest dosar”, a afirmat sub rezerva anonimatului un diplomat european, arătând că „nu e totul simplu, fiindcă toţi se uită unii la alţii şi se întreabă: oare celălalt stat membru nu va beneficia de o situaţie mai bună?”.