O româncă, despăgubită de CEDO cu 6.000 de euro într-un caz de neglijenţă medicală

Femeia, soră medicală de profesie, a rămas însărcinată în ianuarie 2002, însă, în cea de-a 16-a săptămână de sarcină, fătul a fost diagnosticat cu hidrocefalie. Doctorul care îi monitoriza sarcina, D.C., de la Spitalul Orăşenesc Covasna, unde lucra şi reclamanta, a consultat-o şi a decis întreruperea sarcinii.

În 13 mai 2002, femeia a fost internată în acelaşi spital, unde i s-au administrat medicamente care să inducă avortul, însă fără rezultat. A doua zi, i s-a injectat glucoză concentrată, în acelaşi scop, constatându-se ulterior că fătul nu mai mişcă. În cursul nopţii, femeia a făcut febră 39 de grade şi a avut frisoane până dimineaţă. În tot acest timp, nu ar fi fost consulată de medicul ei, fiindu-i doar administrate pastile pentru durere.

Dimineaţa, aflându-se în continuare în salon, femeia a eliminat fătul şi a început să sângereze masiv. Sângerarea nu s-a oprit nici după ce i s-au făcut două chiuretaje, reclamanta fiind diagnosticată cu coagulare intravasculară diseminată (CID). Medicul ei a decis atunci să o transfere de urgenţă la Spitalul Judeţean din Sfântu Gheorghe, aflat la circa 30 de kilometri de cel din Covasna. Deşi era în stare critică, în timpul transferului, pacienta a fost asistată doar de o soră medicală.

Când a ajuns la spitalul judeţean, doctorii de acolo au trebuit să îi facă histerectomie totală cu anexectomie bilaterală (extirparea uterului, a colului uterin, precum şi a ambelor ovare – n.r.) pentru a-i salva viaţa, se arată în expunerea faptelor din decizia Curţii.

CEDO notează, de asemenea, că femeia a depus apoi o plângere la Colegiul Medicilor Covasna, în care i-a imputat doctorului său erori medicale, după ce s-a consultat cu mai mulţi specialişti. Colegiul a împuternicit un medic de la Spitalul Judeţean din Sfântu Gheorghe să facă o evaluare şi a emis, la 18 septembrie 2002, mai multe concluzii. Astfel, potrivit Colegiului, terminarea sarcinii a fost prescrisă corect, iar injecţia cu glucoză pentru a cauza avortul putea fi făcută în două feluri – abdominal, cum i s-a făcut pacientei, sau vaginal, ceea ce ar fi asigurat condiţii mai bune de igienă, presupunând însă localizarea foarte precisă a placentei, printr-o scanare cu ultrasunete. De asemenea, se recomandă ca injectarea substanţei să fie monitorizată tot cu ultrasunete, fiind necesar consinţământul scris al femeii, după ce era informată în privinţa riscurilor presupuse de această metodă. Dosarul medical al reclamantei nu conţinea vreun consimţământ scris şi nici dovada că ar fi fost suspusă unei scanări cu ultrasunete, pentru depistarea unei posibile anomalii.

Coagularea intravasculară diseminată (CID), cu care a fost apoi diagnosticată, nu a reprezentat o consecinţă directă a injecţiei abdominale, ci o complicaţie rară, foarte gravă, care poate apărea prin aplicarea acestei metode, a mai notat Colegiul Medicilor Covasna.

Luând în considerare şi faptul că diagnosticul CID a fost dat corect şi la timp pentru ca pacienta să poată fi transferată la spitalul judeţean, viaţa fiindu-i astfel salvată, Colegiul Medicilor a stabilit că nu a fost vorba despre o neglijenţă medicală.

Pe de altă parte, Colegiul a notat că au existat o serie de erori de procedură în cazul Juliei Kinga Csoma, neexistând la dosarul ei consimţământul scris al acesteia asupra procedurii la care a fost supusă, scanarea cu ultrasunete pentru localizarea placentei şi nici un sumar al rezultatelor testelor de laborator. Colegiul a recomandat, având în vedere facilităţile şi personalul pe care le avea la dispoziţie Spitalul Orăşenesc Covasna, ca pe viitor cazurile care prezintă un potenţial risc să fie tratate în unităţile care posedă facilităţile necesare pentru a interveni în cazul în care apar complicaţii.

Tot în 2002, reclamanta a depus o plângere penală împotriva doctorului, pe care l-a acuzat de vătămare corporală gravă din culpă şi neglijenţă profesională. Procurorul care s-a ocupat de caz a consultat rapoarte emise de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Covasna şi respectiv de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureş, primul fiindu-i favorabil doctorului reclamat şi fiind contestat de reclamantă, iar celălalt consemnând mai multe nereguli în felul în care a fost tratată femeia. Procurorul a cerut şi Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” din Capitală să consulte aceste rapoarte şi să evalueze ştiinţific modul în care a fost tratată reclamanta. Specialiştii de la Institutul „Mina Minovici” au conchis, la rândul lor, că medicul nu se face vinovat de neglijenţă, astfel că procurorul a decis să nu-l incrimineze, decizie menţinută de un al doilea procuror şi de Tribunalul Covasna, se mai arată în decizia CEDO.

Reclamanta a făcut plângere la CEDO susţinând că nu a fost informată corespunzător de riscurile procedurii la care a fost supusă, că i-a fost pusă viaţa în pericol prin neglijenţă medicală, pierzând totodată posibilitatea de a mai face copii. Totodată, Csoma a reclamat felul în care a fost anchetat doctorul, faptul că ea nu a obţinut recunoaşterea răului făcut şi că o persoană vinovată ar fi fost protejată. Ea a cerut să i se plătească daune morale în cuantum de 75.000 de euro.

CEDO a mai notat, printre altele, faptul că, după ce a fost supusă unei proceduri medicale realizate de doctorul P.C. într-un spital de stat, viaţa reclamantei a fost în pericol şi aceasta nu va mai putea face vreodată copii. Prin urmare, arată CEDO, reclamantei i-a fost încălcat dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, prevăzut în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, la articolul 8.

Curtea a decis marţi ca statul român să îi plătească reclamantei suma de 6.000 de euro cu titlul de daune morale.