ONU a covenit un acord privind reglementarea armelor autonome letale, fără însă să ajungă la un acord privind caracterul obligatoriu a noilor reguli
:format(jpg):quality(80)/https://www.economica.net/wp-content/uploads/2026/06/onu-united-nations.jpg)
Toate cele 128 de state au acceptat lansarea procesului, inclusiv cele cinci puteri nucleare membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU: Statele Unite, Rusia, China, Franţa şi Regatul Unit, relatează EFE.
Compromisul nu prevede interzicerea armelor autonome letale şi nici nu stabileşte dacă viitorul acord va avea caracter obligatoriu sau voluntar. Aceste chestiuni vor trebui clarificate în cadrul discuţiilor viitoare, după cum a explicat preşedintele conferinţei, ambasadorul elveţian Julien Thoeni, citat de EFE. El a arătat că statele vor trebui să stabilească şi ce categorii de arme ar putea fi interzise în baza dreptului internaţional umanitar şi care ar putea fi reglementate.
Unele delegaţii s-au opus folosirii termenului „negociere”, iar în textul final acesta a fost înlocuit cu „elaborare”, potrivit AFP. Formularea lasă deschisă posibilitatea ca viitorul instrument internaţional să aibă caracter obligatoriu sau voluntar.
Aproximativ 100 de state au susţinut adoptarea unor reguli obligatorii din punct de vedere juridic pentru armele autonome letale, în timp ce Statele Unite, Rusia şi Israelul s-au opus unei astfel de propuneri, potrivit Reuters şi Kyodo.
Unul dintre obstacolele principale a fost opoziţia unor state, în special a Rusiei. Potrivit Reuters, AFP şi DPA, Moscova s-a opus încă de la început adoptării agendei conferinţei şi participării unor observatori, printre care şi Uniunea Europeană. Deciziile în cadrul Convenţiei se iau prin consensul celor 128 de state membre, iar opoziţia unei singure ţări poate bloca un acord, consemnează dpa.
Brazilia şi alte state au susţinut necesitatea unor reguli internaţionale într-un termen cât mai scurt. Ambasadorul brazilian Frederico Meyer a rezumat diferenţele dintre cele două tabere, spunând, potrivit AFP, că unele ţări dispun de putere, în timp ce altele au majoritatea de partea lor.
Compromisul a fost prezentat de preşedintele conferinţei, Julien Thoeni, drept un rezultat important după mai bine de un deceniu de discuţii. Reuters relatează că diplomatul a descris înţelegerea drept o realizare semnificativă pentru dezarmarea umanitară, în timp ce reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale au avut au avut o evaluare mult mai rezervată.
Coaliţia Stop Killer Robots, care reuneşte peste 300 de organizaţii, a criticat decizia adoptată, apreciind că aceasta nu oferă o direcţie clară către un instrument obligatoriu juridic. Nicole van Rooijen, directoarea executivă a coaliţiei, a avertizat, într-o declaraţie citată de Reuters şi AFP, că amânarea creării unui instrument obligatoriu juridic pune în pericol civilii şi umanitatea. La rândul său, Verity Coyle, directoare adjunctă a programului pentru arme al Human Rights Watch, a considerat, potrivit AFP, că rezultatul nu oferă măsurile urgente necesare, în condiţiile în care tehnologia avansează rapid.
Miza reglementării este legată de capacitatea acestor sisteme de a identifica şi ataca ţinte fără intervenţie umană în procesul decizional. EFE explică faptul că armele autonome letale nu se limitează la drone, ci pot lua forma unor tancuri, submarine sau sisteme de apărare antiaeriană şi antirachetă, funcţionarea lor bazându-se pe algoritmi şi inteligenţă artificială.
Potrivit Reuters, îngrijorările privind utilizarea acestor tehnologii au crescut pe fondul conflictelor din Ucraina, Sudan şi Orientul Mijlociu.
Comitetul Internaţional al Crucii Roşii susţine interzicerea armelor autonome cu funcţionare imprevizibilă, precum şi a celor care vizează oameni, precizează AFP. Organizaţia consideră că dezvoltarea acestor sisteme ridică probleme privind protecţia civililor, responsabilitatea pentru atacuri şi respectarea dreptului internaţional umanitar.
Şefa ONU pentru dezarmare, Izumi Nakamitsu, a declarat, potrivit Kyodo şi Reuters, că urmează o perioadă de negocieri intense, într-un interval de timp foarte scurt.
Până în 2028, statele vor trebui să stabilească forma viitorului instrument internaţional şi dacă prevederile acestuia vor avea caracter obligatoriu sau voluntar.