Cum vrea oraşul american Detroit să evite falimentul

Ruinat, lipsit de resurse şi depopulat, Detroit-ul seamănă în anumite zone ale sale cu acele oraşe abandonate dintr-un viitor postapocaliptic prezentate în filmele SF, informează lefigaro.fr.

Cartiere rezidenţiale abandonate, vile somptuoase construite la începutul secolului al XX-lea aflate într-o stare avansată de paragină, centrul oraşului complet pustiu după căderea nopţii, sistem de iluminat public capricios şi o rată a criminalităţii record definesc realitatea de zi cu zi a acestui mare oraş american. În mijlocul acestui dezastru postindustrial tronează, ca o crudă ironie, unul dintre cele mai mari şi mai frumoase muzee de pe continentul nord-american, Detroit Institute of Arts (DIA). Înfiinţat în 1885 şi devenit instituţie publică în 1919, DIA adăposteşte 66.000 de opere de artă şi obiecte de mare valoare, începând cu colecţia sa de tablouri de Munch, Dürer, Bruegel, Rembrandt, Van Eyck, Matisse, Delacroix, Van Gogh, Picasso, Tintoret, Diego Rivera şi Andy Warhol.

Toate aceste capodopere sunt de acum ameninţate, susceptibile de a fi vândute la licitaţie pentru a aduce bani la vistieria oraşului. Strivit de o datorie publică estimată între 15 şi 17 miliarde de dolari, rezultat al multor decenii de management public defectuos, Detroit nu mai are de ales.

Un „coordonator de urgenţă”, Kevyn Orr, numit în martie de guvernatorul statului Michigan, Rick Snyder, înzestrat cu puteri depline pentru asanarea bugetului municipal, a redactat forma finală a unui raport care prezintă reducerile bugetare inevitabile pentru un oraş a cărui populaţie a scăzut de la 1,8 milioane de locuitori la 701.000 de locuitori în ultimii 40 de ani şi care şi-a văzut încasările fiscale scăzând dramatic în ultimii ani. Unele dintre aceste măsuri erau aşteptate: reduceri de personal în rândul funcţionarilor, scăderi ale salariilor, ale pensiilor şi ale primelor de pensionare. Altele, precum scoaterea la vânzare a „comorilor” expuse la DIA, i-au surprins chiar şi pe cei mai pesimişti. Potrivit experţilor, vânzarea a 38 de tablouri celebre ar putea aduce municipalităţii suma de 2,38 miliarde de dolari.

Doar „La Fenêtre”, de Matisse, şi un „Autoportret”, de Van Gogh, sunt estimate între 100 milioane de dolari şi 150 milioane de dolari. Lichidarea integrală a colecţiilor muzeului ar genera o sumă care ar trece de 15 miliarde de dolari. Această sumă ar putea stinge datoria publică a oraşului, privându-l însă de moştenirea sa culturală.

Este o alegere dureroasă, dar care poate fi avută în vedere pentru un gestionar de urgenţă, dar şi un dezastru complet inacceptabil, pentru un conservator de muzeu, mai scriu cei de la lefigaro.fr.

„Muzeul din Detroit trebuie să fie un punct de ancorare pentru renaşterea oraşului, nu o sursă de venituri”, a declarat Ford Bell, preşedintele Alianţei americane a muzeelor.

„Această cerere ar trebui respinsă repede şi cu fermitate. Arta pentru public nu este fungibilă, lichidă şi nici periodică”, spune şi Thomas P. Campbell, directorul celebrului Metropolitan Museum of Art din New York. „Operele de artă nu ar trebui în niciun caz să fie asimilate unor «vulgarităţi» private”, a adăugat el.

Detroit, din păcate, a depăşit deja acest punct. „De mult timp deja toate aceste lucruri nu ne mai aparţin, întrucât ne-am ipotecat viitorul”, spune Stephen Henderson, editorialist la cotidianul Detroit Free Press.

„Nu cred că această colecţie poate fi vândută”, spune directorul adjunct al DIA, Annmarie Erickson, „întrucât ea aparţine publicului”, prin intermediul municipalităţii, care este şi proprietarul clădirii în care se află muzeul. Annmarie Erickson spune că l-a angajat pe avocatul Richard Levin de la cabinetul de avocatură Cravath, Swaine & Moore, specialist în legislaţia din domeniul falimentului, cu scopul de a îngheţa orice procedură de lichidare a colecţiilor muzeului, potrivit site-ului Art Media Agency. Principalul obstacol pentru o astfel de decizie constă în originea operelor de artă: nu toate au fost achiziţionate de municipalitate, unele provin din donaţii ale unor colecţionari, fiind adeseori donate cu condiţia expresă de a nu fi niciodată vândute. Aceste opere, care constituie partea majoritară a colecţiei, par a fi protejate împotriva oricărei vânzări. Pentru celelalte, direcţia muzeului a invocat caracterul inalienabil al tuturor pieselor sale, fără excepţie, în virtutea acordului de funcţionare încheiat cu municipalitatea. Întrucât niciun alt oraş de mărimea Detroit-ului nu şi-a declarat falimentul, conţinutul acestui acord ar putea face obiectul unei îndelungate şi foarte delicate proceduri judiciare.

În virtutea codului de etică al muzeelor, adoptat în 1993 de American Association of Museums (AAM), vânzarea unei opere de artă poate fi avută în vedere cu condiţia ca suma obţinută să finanţeze achiziţionarea unei noi opere sau întreţinerea colecţiilor existente.