Patronatele din CES au dat aviz favorabil pentru proiectul de buget, iar sindicatele și societatea civilă nefavorabil, considerându-l nerealist

Astfel, observaţiile părţii patronale au vizat faptul că suma prevăzută în buget pentru decontarea către furnizorii de energie a reducerilor de preţ acordate consumatorilor în cadrul schemelor de plafonare, de 3,75 miliarde lei, este insuficientă în raport cu necesarul real de plată, în contextul în care, conform datelor anunţate public de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, valoarea totală a cererilor de decontare depuse de furnizori se ridică la 9,5 miliarde lei (luna ianuarie 2026).

„Având în vedere că în anul 2025 s-a efectuat o plată anticipată de până la 40% din valoarea cererilor aflate în evaluare, estimăm că suma restantă la plată se ridică la aproximativ 6 miliarde lei, nivel care ar trebui reflectat în bugetul pentru anul 2026. (…) În prezent, majoritatea furnizorilor au cereri confirmate de ANRE aferente reducerilor de preţ prefinanţate încă din ianuarie-februarie 2024, ceea ce înseamnă că termenul iniţial de 45 de zile a ajuns, în practică, la aproximativ doi an. Deşi au fost semnalate în mod repetat necesitatea accelerării procesului de analiză la nivelul ANRE şi efectuarea plăţilor prin ministerele de resort – Ministerul Energiei, pentru consumatorii non-casnici, şi Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului şi Solidarităţii Sociale, pentru consumatorii casnici – observăm că, în perioada decembrie 2025 – martie 2026, valorile confirmate de ANRE au fost aproape inexistente. Situaţia este agravată de nivelul insuficient al alocărilor bugetare prevăzute pentru anul 2026, care nu reflectă necesarul real de plată aferent cererilor deja depuse”, au argumentat reprezentanţii patronatelor.

Potrivit acestora, întârzierile generează distorsiuni concurenţiale în piaţa de furnizare, între furnizorii care au suportat costurile schemei de plafonare şi noii intraţi pe piaţă care nu au fost expuşi aceloraşi constrângeri financiare. Totodată, consideră ei, este necesară o bugetare realistă şi crearea unui mecanism predictibil de decontare, în lipsa acestora existând riscul penalizării actorilor care s-au conformat politicilor publice.

„Furnizorii au fost obligaţi prin legislaţie să aplice reducerile de preţ consumatorilor, chiar şi atunci când costul real al energiei depăşea preţul plafonat. Regulamentele europene au permis utilizarea acestor instrumente în contextul crizei energetice din 2021-2022, însă cu condiţia compensării integrale şi eficiente a costurilor suportate de furnizori. În acest context, sunt necesare: suplimentarea alocării bugetare de la 3,75 miliarde lei la aproximativ 6 miliarde lei, în linie cu nivelul estimat al sumelor restante; reintroducerea unor termene clare şi predictibile pentru evaluarea cererilor şi plata decontărilor; instituirea unui mecanism transparent de monitorizare şi raportare periodică privind stadiul decontărilor”, subliniază partea patronală.

Pe de altă parte, reprezentanţii părţii sindicale şi reprezentanţii fundaţiilor şi asociaţiilor neguvernamentale ale societăţii civile au precizat că un buget poate fi auster sau expansionist, prudent sau ambiţios, însă nu poate fi construit pe ipoteze care nu mai corespund realităţii economice la momentul adoptării sale.

„Din acest motiv, exigenţa fundamentală aplicabilă unei legi bugetare este aceea a realismului. Un buget poate fi auster sau expansionist, prudent sau ambiţios, însă nu poate fi construit pe ipoteze care nu mai corespund realităţii economice la momentul adoptării sale, întrucât în acest mod este afectată chiar funcţia constituţională a legii bugetare, aceea de a ordona credibil şi responsabil finanţele publice. Din perspectiva acestui standard de realism bugetar, se constată o primă vulnerabilitate majoră a proiectului, constând în caracterul discutabil al fundamentării macroeconomice. Bugetul pentru anul 2026 este construit pe ipoteza unui PIB nominal de aproximativ 2.045 miliarde lei, a unei creşteri economice reale de 1% şi a unui nivel al veniturilor bugetului general consolidat de aproximativ 736,5 miliarde lei, în condiţiile în care anul anterior a fost deja marcat de o dinamică economică semnificativ mai slabă decât cea avansată iniţial în construcţiile bugetare precedente. Într-o asemenea situaţie, problema juridico-bugetară nu este simplul fapt că prognoza poate fi greşită, deoarece orice prognoză comportă marjă de eroare, ci faptul că întreaga arhitectură a veniturilor şi cheltuielilor este aşezată pe o bază macroeconomică a cărei robusteţe este insuficient demonstrată”, au explicat reprezentanţii părţii sindicale.

Ei au semnalat că proiectul de act normativ propune venituri totale de circa 736,5 miliarde lei şi cheltuieli totale de aproximativ 864,3 miliarde lei, cu un deficit cash de 6,2% din PIB, iar această construcţie este vulnerabilă nu numai prin nivelul absolut al deficitului, ci şi prin faptul că orice abatere nefavorabilă a variabilei de bază, respectiv PIB-ul nominal, conduce imediat la deteriorarea tuturor indicatorilor de echilibru bugetar.

Potrivit reprezentanţilor sindicatelor şi ai societăţii civile, se constată o contradicţie internă în privinţa construcţiei macroeconomice: bugetul mizează pe o creştere economică slabă, recunoaşte că impactul consolidării fiscale se va resimţi în special asupra consumului privat, dar continuă să plaseze speranţa de creştere în investiţii brute şi în contribuţia pozitivă a exportului net. Această combinaţie este teoretic posibilă, dar în condiţiile concrete ale economiei româneşti pentru anul 2026 ea este insuficient justificată.

În ceea ce priveşte veniturile bugetare, punctul de vedere publicat de CES constată că vulnerabilitatea esenţială nu ţine doar de nivelul lor, ci de credibilitatea mecanismului prin care ele ar urma să fie încasate, deoarece România continuă să aibă o problemă structurală de colectare, iar bugetul pe anul 2026 nu rezolvă această problemă, chiar dacă sunt prevăzute măsuri fiscale cu impact suplimentar, inclusiv majorarea impozitului pe dividende şi alte ajustări de bază impozabilă.

„A miza simultan pe o economie cu creştere de numai 1%, pe consum afectat de consolidarea fiscală şi pe o accelerare suficientă a veniturilor astfel încât acestea să urce la circa 36% din PIB presupune un grad de optimism pe care documentaţia nu îl justifică deplin”, se precizează în aviz.

O critică distinctă, „şi foarte serioasă”, priveşte filosofia distribuţiei poverii ajustării, întrucât din conţinutul textului rezultă că anul 2026 rămâne unul în care presiunea consolidării cade semnificativ asupra populaţiei, prin comprimarea veniturilor reale, în timp ce zona facilităţilor fiscale şi a cheltuielilor fiscale nu este reevaluată cu aceeaşi severitate.

Totodată, proiectul de buget nu tratează suficient de ferm problema datoriei publice şi a cheltuielilor cu dobânzile. Chiar şi în ipoteza oficială a Guvernului, costul datoriei continuă să crească, iar cheltuielile cu dobânzile absorb o parte tot mai mare din resursele publice.

Sindicatele mai atrag atenţia că Legea bugetului de stat pe anul 2026 recunoaşte indirect slăbiciunea cererii interne, dar nu oferă o soluţie coerentă pentru a evita accentuarea acestei slăbiciuni.

Pe partea de cheltuieli publice, structura bugetului arată că, deşi ponderea cheltuielilor totale rămâne ridicată (42,3% din PIB în 2026), acestea sunt orientate prioritar către investiţii, nu către venituri personale.

„Deşi benefice pentru potenţialul de creştere pe termen lung, aceste investiţii au un efect limitat pe termen scurt asupra gospodăriilor, întrucât veniturile generate de acestea se concentrează în sectoarele specializate (construcţii, infrastructură, energie) şi nu se transmit direct în creşteri salariale generalizate. Din punct de vedere economic, investiţiile publice au o elasticitate redusă în raport cu consumul populaţiei pe termen scurt, ceea ce înseamnă că, în timp ce statul alocă resurse masive către formarea brută de capital, salariaţii nu beneficiază de o creştere imediată a venitului disponibil. Investiţiile planificate nu pot absorbi şomajul generat în sectoare precum retail, servicii, HoReCa, transport, microîntreprinderi. Proiectul de buget arată clar că investiţiile brute contribuie cu 1,1 puncte procentuale la creşterea PIB, însă exporturile şi consumul scad simultan. Această structură produce o creştere economică fără locuri de muncă”, atenţionează partea sindicală.

De asemenea, aceasta semnalează că actuala construcţie bugetară pentru anul 2026 se bazează pe o ipoteză de absorbţie a fondurilor europene „care depăşeşte clar limitele de realism administrativ, financiar şi temporal”, în condiţiile în care chiar documentele oficiale indică o acumulare fără precedent de obligaţii de implementare, jaloane, cereri de plată şi termene finale de eligibilitate.

Un alt motiv al avizării nefavorabile a bugetului este acela că alocările bugetare pentru educaţie se situează semnificativ sub pragul stabilit prin lege. Suma totală alocată educaţiei, care include bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării (57,33 miliarde lei) şi programele naţionale precum Masă sănătoasă, transport gratuit pentru elevi, manuale, burse etc este de aproximativ 60 miliarde lei, reprezentând 3,4-3,6% din PIB; raportat la bugetul general consolidat, ponderea alocată educaţiei este de 6,8%, în timp ce pragul legal stabilit de Legea nr. 198/2023 este de 15% din BGC.

„Rezultă astfel că finanţarea prevăzută pentru anul 2026 este sub jumătate din nivelul minim stabilit prin lege”, punctează sindicalişti, adăugând că în 2026 cheltuielile de personal înregistrează o reducere de circa 1,8 miliarde lei, la 40,98 miliarde lei. Şi fondul de burse scade, cu 6,99%, la circa 5,363 miliarde lei, iar finanţarea de bază acordată instituţiilor de învăţământ superior este prevăzută cu o scădere de aproximativ -6,84%, lucru care va genera în universităţile din România creşteri de taxe, inclusiv a celor de studii, fenomen deja întâmpinat în unele centre universitare, „fapt care împovărează în mod direct studenţii, afectându-le parcursul academic şi inclusiv menţinerea în mediul universitar, generând o creştere a abandonului din învăţământul superior”.