Planul pentru o revoluţie mondială în economie. Cum vrea „sfătuitorul” lui Trump să schimbe lumea

Doctrina, detaliată într-un text de 41 de pagini publicat în noiembrie, îi aparţine lui Stephen Miran, preşedintele Consiliului Consilierilor Economici al Casei Albe şi absolvent al Universităţii Harvard.

Textul său a fost mult comentat de la începutul ofensivei comerciale a preşedintelui Trump deoarece pledează pentru introducerea taxelor vamale ca instrument de presiune.

„Din punct de vedere comercial, dolarul este în mod constant supraevaluat”, scrie Stephen Miran în textul său. Aceasta „face exporturile americane mai puţin competitive, importurile americane mai puţin costisitoare şi handicapează industria producătoare” deoarece descurajează înfiinţarea de fabrici în SUA.

Dolarul, susţinut de puterea americană, este în mod tradiţional o monedă de refugiu pentru investitori în caz de război sau criză. De asemenea, este folosit de companiile şi statele străine pentru a cumpăra petrol şi avioane, la preţuri denominate în dolari. Acest lucru le permite americanilor să se îndatoreze, teoretic, fără limite, deoarece există întotdeauna cineva dispus să îi împrumute. Însă, potrivit lui Stephen Miran, acest sistem internaţional face să crească valoarea dolarului.

Prin urmare, Miran cere o reformă majoră în conformitate cu Acordurile Plaza, semnate în 1985 la New York de mai multe state şi care prevăd deprecierea dolarului. Ar fi vorba, aşadar, în prezent, de „Acordul Mar-a-Lago”, după numele reşedinţei lui Donald Trump din Florida.

Stephen Miran consideră că impunerea de tarife mari ar trebui, iniţial, să împingă în sus dolarul. Cu toate acestea, s-a întâmplat exact opusul după lansare războiului comercial la începutul lunii aprilie, dolarul fiind în cădere liberă.

Pentru a face să scadă valoarea dolarului, Stephen Miran crede că partenerii americani ar putea să vândă dolarii pe care îi deţin.

O altă propunere se referă la schimbarea bonurilor de trezorerie deţinute de creditori, în general împrumuturi pe câţiva ani, cu datorii pe o sută de ani. Astfel, SUA nu ar trebui să le ramburseze în mod regulat şi ar limita potenţiala creştere a ratelor dobânzilor determinată de temerile unei astfel de tulburări financiare pe pieţe, spune Stephen Miran.

El propune, de asemenea, o „redevenţă” asupra dobânzilor plătite deţinătorilor străini de bonuri ale Trezoreriei americane astfel încât să umple vistieria naţională. Ţările cooperante şi-ar putea vedea tarifele reduse şi ar putea continua să se bazeze pe umbrela militară a SUA, estimează Miran.

Vicky Redwood, consilieră economică a companiei britanice Capital Economics, consideră că modificarea forţată a obligaţiunilor deţinute de creditorii SUA ar fi, de facto, echivalentă cu o incapacitate de plată.

Redevenţa pe bonurile Trezoreriei americane pare „deosebit de nerealistă”, avertizează, de asemenea, experţii băncii elveţiene Pictet într-o notă, deoarece poate fi „interpretată ca o încălcare a contractului sau ca o incapacitate de plată”.

„Totul depinde de conţinutul contractului”, consideră însă Eric Monnet, profesor la Şcoala de Economie din Paris. „Dacă Statele Unite reuşesc să obţină un acord din partea (altor) ţări, din punct de vedere legal acest lucru se poate face fără neîndeplinirea obligaţiilor”, a spus el la o conferinţă recentă.

Chiar Stephen Miran recunoaşte în textul său „riscul unei volatilităţi nedorite a economiei şi a pieţelor”. Calea este „îngustă”, a recunoscut el. În ultimele zile, Miran a părut chiar că îşi temperează doctrina printr-o atitudine mai puţin ofensivă într-unul din discursuri.

Economiştii sunt în general foarte critici la adresa doctrinei sale.

Acest proiect de acord de la Mar-a-Lago „este greşit din punct de vedere teoretic şi practic”, consideră Pictet, punând la îndoială argumentele lui Stephen Miran cu privire la originile supraevaluării dolarului.

Potrivit lui Adam Slater, economist la firma britanică Oxford Economics, intervievat de AFP, ar fi nevoie de o scădere a dolarului „cu peste 20% (…) pentru a reduce în mod semnificativ deficitul comercial”, iar Slater se îndoieşte că aceasta ar fi fezabil.

„Dacă SUA vor cu adevărat să îşi reducă deficitele comerciale, există modalităţi mai bune de a realiza acest lucru”, este de părere şi Vicky Redwood, care evidenţiază riscurile creşterii ratelor dobânzilor la împrumuturile americane.

Acestea din urmă au crescut semnificativ începând de lunea trecută (7 aprilie), atingând niveluri foarte ridicate în cursul acelei săptămâni, un semn de îngrijorare crescândă cu privire la politica economică a SUA, chiar dacă preşedintele Donald Trump nu a aprobat public planul lui Miran. Cu toate acestea, ratele dobânzilor au scăzut în ultimele două sesiuni, luni şi marţi săptămâna aceasta.