Populaţia rezidentă în România a scăzut la 19,7 milioane de persoane. Îmbătrânirea demografică s-a accentuat

Economica.net
29 08. 2016
oameni_67643945607765434_59978000

Cauza principală a acestei scăderi o reprezintă sporul natural negativ (-75.655 de persoane).

Totodată, datele INS mai arată că populaţia urbană şi cea de sex feminin sunt majoritare (53,8%, respectiv 51,2%). La 1 ianuarie 2016, populaţia rezidentă din mediul urban a fost de 10,634 milioane de persoane, în scădere cu 0,6% faţă 1 ianuarie 2015. Populaţia feminină la 1 ianuarie 2016 a fost de 10,107 milioane de persoane, în scădere cu 0,6% faţă de aceeaşi dată a anului precedent.

Fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat, ecartul dintre populaţia vârstnică de 65 ani şi populaţia tânără de 0-14 ani crescând la aproape 400.000 de persoane (3,436 milioane faţă de 3,059 milioane de persoane).

Comparativ cu 1 ianuarie 2015, s-a remarcat scăderea ponderii persoanelor tinere (0-14 ani) şi creşterea ponderii populaţiei vârstnice (de 65 ani şi peste). Indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 109,6 (la 1 ianuarie 2015) la 112,3 persoane vârstnice la 100 persoane tinere (la 1 ianuarie 2016).

Ponderea populaţiei de 0-14 ani în total populaţie s-a păstrat constantă (15,5%) în ambii ani, dar ponderea populaţiei de 65 ani şi peste în total populaţie a crescut de la 17,0% în 2015 la 17,4% la 1 ianuarie 2016. Astfel, indicele de dependenţă demografică a crescut de la 48,1 (la 1 ianuarie 2015) la 49 persoane tinere şi vârstnice la 100 persoane adulte (la 1 ianuarie 2016).

România continuă să fie o ţară de emigrare. Soldul migraţiei internaţionale în anul 2015 a fost negativ, numărul emigranţilor depăşind numărul imigranţilor cu aproape 58.000 de persoane.

În cursul anului 2015, spre deosebire de anul 2014, bărbaţii au emigrat într-o proporţie mai mare decât femeile (50,9%). Şi în rândul imigranţilor, bărbaţii au fost majoritari (53,6%).

De asemenea, soldul migraţiei internaţionale temporare de lungă durată a fost negativ (-57.932 persoane).

De ce nu mai fac românii copii. Radiografia unui fenomen care ia amploare în România

187.372 este numărul copiilor care s-au născut în anul 2015 în România. Pare o cifră impresionantă, însă, comparată cu cele din anii precedenţi, conduce la o întrebare simplă: „De ce nu mai fac românii copii?”. O analiză Mediafax.

Dacă în 1991, în ţara noastră se năşteau peste 275.000 de copii, numărul lor a început să scadă treptat, astfel că în ultimii ani asistăm la tot mai puţini nou-născuţi care vin pe lume în România, potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică.

Cum s-a ajuns aici?

„Omenirea s-a schimbat mult în epoca contemporană. Odată cu creşterea economică, se schimbă valorile oamenilor. Apare diversificarea referinţelor, un accent pus pe dezvoltare individuală, pe satisfacerea unor nevoi de cunoaştere, pe leisure, pe calitatea vieţii, pe a creşte copiii altfel, într-un mediu mai prietenos, mai puţin supus constrângerilor unor interacţiuni limitate”, a explicat pentru Gândul sociologul Bogdan Voicu.

Dezvoltarea societăţii şi schimbarea valorilor sale pare să-şi fi lăsat amprenta şi asupra evoluţiei populaţiei în unele ţări, acesta fiind şi cazul României.

Datele Institutului Naţional de Statistică arată că în ultimii 25 de ani, România a cunoscut o tendinţă negativă în ceea ce priveşte numărul de naşteri. De la 275.275 de nou-născuţi în 1991, în mai puin de 10 ani, numărul a scăzut cu peste 40.000, având în vedere că în 2000, numărul nou-născuţilor ajungea la 234.521. La 15 ani de atunci, ţara noastră înregistrează cifra minimă din ultimii 25 de ani. În 2015, în România, s-au născut doar 187.372 de copii.

Cu cât a scăzut populaţia României în perioada 1990-2015

România a înregistrat o creştere a populaţiei de 26% în perioada 1960-1990, iar Franţa de 25%, însă populaţia din ţara noastră a scăzut cu 14% în intervalul 1990-2015 pe când statul francez a consemnat o majorare de 13%, potrivit datelor prezentate luni de preşedintele Institutului Naţional de Statistică, Tudorel Andrei, la seminarul ‘Statistica demografică în România: unde suntem, către ce ne îndreptăm?’.

‘În domeniul fertilităţii, exceptând sistemele totalitare, este greu să aplicăm măsuri care să îşi producă efectul imediat. Franţa este un bun exemplu la nivel european care a aplicat o politică consistentă de încurajare a natalităţii pe o perioadă lungă, de 50 – 60 de ani, iar efectele sunt observate în această perioadă, întrucât Franţa se află printre puţinele ţări din Europa cu un spor natural pozitiv al populaţiei’, a declarat Tudorel Andrei.

Acesta a prezentat trei categorii de măsuri pe care le-au aplicat autorităţile franceze imediat după Al Doilea Război Mondial.

‘Sunt măsuri fiscale adresate direct persoanelor care au copii, a doua categorie sunt măsuri în natură, care privesc aceste familii – şi aici aş da ca exemplu dezvoltarea creşelor, dezvoltarea stabilimentelor în care copiii pot fi educaţi şi pot permite părinţilor să aibă o viaţă activă imediat după naşterea unui nou copil în familie – şi a treia categorie, aşa numitele scutiri de impozite pentru anumite categorii de familii. Este un sistem închegat care nu urmăreşte să aibă efect imediat’, a precizat el.

Potrivit lui Tudorel Andrei, efecte imediate se pot obţine numai în sistemele totalitare, cum a fost şi cel din România, până în 1990.

‘Exemplu, anul 1966, în care s-a intervenit brutal în familie din dorinţa de a avea o proiecţie demografică pozitivă a României într-un orizont de timp. Or, efectele le puteţi vedea cu toţii în migraţie externă consistentă la persoanele cu vârsta cuprinsă între 25 şi 45 de ani’, a spus Tudorel Andrei.

Conform datelor prezentate de Tudorel Andrei, evoluţia ratei natalităţii în perioada 1960 – 2014 a fost influenţată în 1966, când a fost decisă interzicerea avorturilor în România, în 1972 şi 1985 – prin modificarea actului normativ privind avorturile în România – şi în 1989, când a avut loc Revoluţia.

La rândul său, directorul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române, Vasile Gheţău, susţine că, pentru a aplica o politică de stimulare a natalităţii, ar trebui efectuată o cercetare amplă, pentru a depista setul optim de măsuri.

‘Ar trebui să avem câteva cercetări selective în rândul populaţiei, tinere în special, şi să vedem care este motivaţia unui număr în creştere de cupluri tinere care nu mai doresc copii deloc sau a unui număr la fel de mare de cupluri care doresc un singur copil. Să îi întrebăm de ce nu numai atât. Care este motivaţia lor? Ce ar putea schimba decizia voastră? Ce măsuri? Unul poate vrea grădiniţă. Altul vrea creşă. Altul vrea impozit mai redus. Altul vrea locuinţă’, a spus Vasile Gheţău.

Declinul demografic continuă: Populaţia României a scăzut în medie, în prima jumătate a anului, cu 237 de persoane pe zi

Populaţia României a scăzut, în primele şase luni din acest an, cu 43.097 de locuitori din cauza declinului demografic, ceea ce corespunde unei scăderi medii a populaţiei cu 237 de persoane pe zi, arată datele publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS).

În luna iunie, diferenţa dintre numărul de decese şi numărul de naşteri a fost de 5.582, reprezentând spor natural negativ.

În luna iunie s-au născut 15.230 copii, cu 738 mai mulţi comparativ cu iunie 2015, şi au decedat 20.812 persoane, în scădere cu 199 faţă de nivelul din a şasea lună a anului trecut.

Mortalitatea infantilă din România a crescut uşor în iunie 2016, când au decedat 127 de copii cu vârsta de sub un an, comparativ cu 124 de decese în a şasea lună din 2015.

Potrivit ultimelor statistici internaţionale, România are cea mai mare rată a mortalităţii infantile din Uniunea Europeană.

Datele oficiale mai arată că, în luna iunie 2016, s-au înregistrat 13.625 căsătorii şi 2.452 divorţuri. Comparativ cu a şasea lună din 2015, numărul de căsătorii a crescut cu 8,9%, iar cel al divorţurilor a scăzut cu 9,8%.

În 2015 s-au născut circa 185.000 de copii în România, iar numărul de decese a fost de peste 260.000, arată datele centralizate de biroul european de statistică, Eurostat. Doar din sporul natural negativ, populaţia României a scăzut anul trecut cu peste 75.000 de persoane.

În Uniunea Europeană, România este pe locul al treilea în rândul statelor cu cel mai mare declin demografic, după Germania (-187.000 în 2015) şi Italia (-161.800), ca număr absolut.

Raportate la populaţie, cele mai mari rate ale declinului demografic din UE s-au înregistrat, anul trecut, în Bulgaria (spor natural -6,2 la 1.000 locuitori), Croaţia (-4), Ungaria (-4) şi România (-3,8), potrivit Eurostat.

Experţii se aşteaptă la o adâncire a declinului demografic al României în deceniile următoare. Astfel, populaţia României va ajunge la 14,5 milioane locuitori în anul 2050, potrivit unui raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), publicat în iulie 2015.

România a pierdut 110.000 de locuitori într-un an, al doilea declin din UE. Cum stă Europa

România a pierdut 110.000 de locuitori în perioada 1 ianuarie 2015-1 ianuarie 2016, în principal din cauza sporului natural negativ şi mai puţin a emigraţiei, după cum reiese din ultimele date Eurostat.

România avea 19,87 milioane de locuitori la 1 ianuarie 2015, iar la 1 ianuarie 2016, numărul a scăzut la 19,76 milioane. Aşadar, în doar un an, populaţia României a scăzut cu 110.700 de persoane. Potrivit Eurostat, în această perioadă, numărul deceselor a fost cu 75.700 mai mare decât numărul naşterilor (260.700 faţă de 185.000), iar migraţia netă a fost negativă şi s-a ridicat la 35.000 de oameni- diferenţa dintre numărul celor care ai părăsit România şi numărul celor care au venit aici.

Cu cei 110.000 de locuitori lipsă, România se află pe al doilea loc în clasamentul statelor depopulate, în anul 2015, la nivelul Uniunii Europene, după Italia, care a înregistrat o scădere a populaţiei de 130.000 de locuitori, în aceeaşi perioadă.

Pe lângă asta, România mai stă pe podium şi în alt top: cel al ţărilor europene cu cel mai mare număr de emigranţi. Cu cei 35.000 de oameni care au părăsit ţara anul trecut, suntem pe locul doi în rândul statelor din Uniunea Europeană, după Grecia, care a consemnat o migraţie negativă de 35.500 de persoane. În total însă, Grecia stă mai bine: a pierdut în total doar 64.500 de oameni în ultimul an, pentru că raportul naşteri/decese, chiar dacă este negativ, este mai bun decât în cazul României.

Cum stă Europa

Situaţia demografică a Europei s-a complicat în ultimul an, după cum arată aceleaşi date Eurostat. Agregat, la nivelul celor 28 de state membre, populaţia a crescut cu 1,76 milioane de oameni, astfel că Uniunea Europeană a ajuns acum la 510 milioane de locuitori. Discuţia poate apărea însă când se disecă această cifră: plusul este din migraţie, nu din creşterea populaţiei native.
Astfel, la nivelul întregii Uniuni Europene, numărul de decese a fost mai mare decât numărul naşterilor, cu 135.000, în 2015. Este pentru prima dată, din 1961 încoace, când sporul natural al populaţiei Europei a fost negativ, după cum arată Eurostat.

Populaţia totală a blocului continental a crescut pe seama imigranţilor: 1,897 milioane, migraţie pozitivă netă în anul 2015. De reţinut că, din cei aproape 1,9 milioane de imigranţi, cât a primit Europa în ultimul an, 1,15 milioane au ajuns în Germania, prima putere economică a Europei.

Pe scenariile pesimiste, populaţia României va ajunge la 14-15 milioane în 30-40 de ani – preşedintele INS

Populaţia României va ajunge, potrivit unor scenarii pesimiste, la 14-15 milioane în următorii 30-40 de ani, a declarat preşedintele Institutului Naţional de Statistică (INS), Tudorel Andrei.

‘Fenomenul cel mai puţin plăcut pentru România este declinul demografic. (…) Este foarte greu să ajungem să echilibrăm nişte dezechilibre majore care au apărut în cei 25 de ani la nivelul populaţiei. (…) Este foarte greu să ajungi ca într-o perioadă rezonabilă să vii şi să echilibrezi structurile pe vârste. În opinia mea, problema mare a României nu este că am ajuns de la 23.200.000 în 1990 la 19.800.000 pe populaţia rezidentă. Problema majoră este că s-a schimbat radical structura populaţiei pe vârste. Aceasta este problema pe care o vom duce probabil în următorii 20-30 de ani şi, dacă vom merge pe scenariile pesimiste (…), probabil că vom ajunge la 14-15.000.000 într-o perioadă de 30-40 de ani’, a afirmat Andrei la ceremonia de lansare a proiectului ‘Starea Naţiunii. Construirea unui sistem inovator pentru fundamentarea politicilor publice’.

El a explicat că, deşi este normal ca populaţia României să urmeze tendinţa de la nivel european, se pot remarca şi unele ‘tendinţe neplăcute’, care nu sunt specifice Europei. Preşedintele INS a luat ca exemplu rata de fertilitate a fetelor cu vârsta de sub 15 ani, care, a punctat acesta, în România este ‘infinit mai mare’ decât la nivelul celorlalte state europene.

Un alt fenomen neplăcut care se face simţit în România şi care nu este caracteristic restului Europei se referă, potrivit lui Tudorel Andrei, la rata mortalităţii infantile, de 9 decese la 1.000 de nou-născuţi. Andrei a arătat că această rată este de trei ori mai mare decât media europeană şi reprezintă o problemă care nu se poate rezolva într-o perioadă scurtă.

Preşedintele INS a semnalat şi creşterea vârstei medii a populaţiei României, de la aproape 33 de ani în 1990 la 40-41 la nivelul anului 2015.

‘E o îmbătrânire galopantă a populaţiei, e drept, şi pe fondul migraţiei externe, din păcate, din categoria persoanelor tinere şi, în cazul femeilor, aflate în perioada de fertilitate’, a adăugat acesta.

Problema demografică din România a fost menţionată şi de către Vasile Gheţău, director în cadrul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române.

‘Declinul populaţiei nu mai poate fi stopat. Ar putea fi redus ca intensitate doar. Societatea trebuie pregătită pentru astfel de evoluţii pe viitor’, a declarat Gheţău.

 

Populaţia rezidentă a României se reduce anual cu echivalentul a două oraşe mici

Populaţia rezidentă a României înregistrează o reducere de 80.000 de persoane, începând din 2014, echivalentul a două oraşe mici, a declarat preşedintele Institutului Naţional de Statistică, Tudorel Andrei.

‘La nivelul anului 2014 populaţia rezidentă este de sub 20 de milioane, la nivelul populaţiei din anul 1966. Practic, mortalitatea ridicată, rata scăzută a fertilităţii de după 1989 au dus la această situaţie şi peste cele două fenomene naturale avem şi migraţia externă care avut o influenţă foarte mare asupra dinamicii populaţiei rezidente. Un lucru foarte interesant se referă la factorii care au dus la această modificare, cel puţin în orizontul de timp 1990-2014. Până în 2013 reducerea populaţiei rezidente s-a realizat în cea mai mare parte datorită migraţiei externe, în jur de 70-80%. După anul 2013, diferenţa dintre numărul de nou-născuţi şi persoane decedate determină o reducere a populaţiei rezidente. Practic, la nivelul anului 2014, avem o reducere a populaţiei rezidente de aproape 80.000 de peroane datorită factorilor naturali. Aceasta înseamnă că avem o dispariţie a două oraşe de nivel mic în fiecare an’, a spus Tudorel Andrei.

Potrivit datelor prezentate de Tudorel Andrei, populaţia Romaniei era de 14,1 milioane persoane în 1930 şi a avut un vârf în 1990, la 23,2 milioane. Acesta susţine că populaţia se află în descreştere de la 21,7 milioane în 2002 la 19,9 milioane de locuitori în 2014. Populaţia devine preponderentă în mediul urban începând cu anul 1985.

Conform datelor din Anuarul demografic al României, evoluţia structurii populaţiei pe grupe mari de vârstă arată amploarea fenomenului de îmbătrânire demografică a populaţiei: dacă în 1970 grupa de vârstă de 65 de ani şi peste reprezenta 8,6% din totalul populaţiei, în 2014 această pondere este aproape două ori mai mare (15,1%), în timp ce ponderea copiilor cu vârstă mai mică de 15 ani, care în 1970 depăşea un sfert din totalul populaţiei (25,9%), a scăzut semnificativ, la numai 14,9% în 2014.

Populaţia aptă de muncă se va reduce cu 44%, până în 2060 – INS

Populaţia aptă de muncă se va reduce cu 44% până în anul 2060, ajungând la aproximativ 7,51 milioane de persoane, potrivit unei publicaţii a Institutului Naţional de Statistică (INS), transmisă la solicitarea Agerpres. Declinul demografic al României capătă noi dimensiuni. O viziune realistă asupra dezvoltării economice şi sociale în următoarele decenii reprezintă pentru România o necesitate stringentă, având în vedere diminuarea populaţiei active, relevă datele INS.

‘Până în anul 2060, populaţia în vârstă de muncă (15 – 64 ani) se va reduce cu 44,0%, ajungând la aproximativ 7,506 milioane persoane. Scăderea populaţiei de 15 – 64 ani va fi moderată până în anul 2030 şi mai accentuată spre sfârşitul orizontului de proiectare (anul 2060), principalul factor al acestei evoluţii fiind scăderea naturală a populaţiei’, precizează INS.

În profil teritorial, populaţia de 15 – 64 ani va înregistra o scădere în toate regiunile ţării. Până în anul 2060 este anticipată o diminuare mai accentuată a populaţiei în regiunile Sud-Muntenia (cu aproape 1,139 milioane locuitori) şi Sud-Vest Oltenia (cu aproximativ 820.000 locuitori). Diminuări ale populaţiei între 603.000 şi 695.000 persoane se vor mai înregistra în regiunile Centru, Nord-Est şi Nord-Vest. Regiunile Sud-Vest Oltenia şi Vest vor continua să se încadreze, în anul 2060, în grupul celor cu cel mai mic număr al populaţiei adulte în vârstă de muncă (15 – 64 ani), la polul opus menţinându-se regiunile Nord-Est, Nord-Vest şi Bucureşti-Ilfov

Potrivit Institutului, pentru ambele sexe, o scădere semnificativă se va înregistra la grupele de vârstă 25 – 34 de ani şi 35 – 44 de ani.

‘Pe termen scurt, până în anul 2030, populaţia în vârstă de 15 – 64 ani se va menţine în jur de 12 milioane. După anul 2030, în populaţia în vârstă aptă de muncă vor începe să intre generaţiile mai puţin numeroase, născute după anul 2010. De aceea, segmentul 15 – 24 ani se va diminua treptat, ajungând să reprezinte, în anul 2060, 15,5% din totalul populaţiei de 15 – 64 ani. Grupele ‘mature’ de 35 – 44 ani din cadrul populaţiei apte de muncă se vor diminua în paralel cu creşterea populaţiei în prag de pensionare, creând în timp dezechilibre pe piaţa muncii. Dacă la 1 ianuarie 2015 ponderea populaţiei de 35 – 44 ani a fost de 23,1% din totalul populaţiei în vârstă de muncă, în anul 2060 ponderea populaţiei de 35 – 44 ani se va reduce la 19,5%. Ponderea populaţiei în vârstă de 55 – 64 de ani va creşte de la 20,3% (în anul 2015) la 23,7% din totalul populaţiei în vârstă de muncă (în anul 2060)’, spune INS.

În perioada 2004 – 2014, populaţia activă economic de 15 ani şi peste a scăzut de la 9,958 milioane persoane la 9,243 milioane persoane. Rata de activitate, calculată ca pondere a populaţiei active de 15 ani şi peste, la populaţia totală din aceeaşi grupă de vârstă, s-a diminuat de la 56,2% în anul 2004 la 54,9% în anul 2014.

INS mai spune că, pe sexe, valorile ratei de activitate a populaţiei masculine au fost mai mari faţă de ratele de activitate a populaţiei feminine. Ratele de activitate a populaţiei masculine au scăzut de la 64,4%, în anul 2004, la 64,2%, în anul 2014, în paralel cu scăderea ratelor de activitate a populaţiei feminine de la 48,5%, în anul 2004, la 46,2%, în anul 2014.

‘Populaţia inactivă a fost în anul 2014 de 10,681 milioane persoane, în scădere faţă de populaţia inactivă înregistrată în anul 2004 de 11,528 milioane persoane. Peste jumătate din persoanele inactive au domiciliul în mediul urban şi 57,9% din persoanele inactive sunt femei. În anul 2014, raportul de dependenţă economică arată faptul că 1.000 de persoane ocupate susţin economic 1.313 persoane inactive şi în şomaj, în scădere faţă de anul 2004 când raportul a fost de 1.344 persoane’, mai spune Institutul.

Populaţia activă economic de 15 – 64 ani, în anul 2014, a fost de peste 8,882 milioane persoane, în scădere cu peste 75.000 persoane în comparaţie cu populaţia activă din anul 2010 (8,958 milioane persoane).

În profil regional, populaţia activă a crescut, în anul 2014, faţă de 2010, în regiunile Bucureşti – Ilfov (cu 2,4%), Nord-Vest (cu 2,0%) şi Nord-Est (cu 0,8%), dar a înregistrat scăderi în celelalte 5 regiuni care au oscilat între -4,9% (Sud-Est) şi -1,3% (Vest). În anul 2014, rata de activitate a populaţiei în vârstă de muncă (15 – 64 ani) a înregistrat cele mai mici valori în regiunea Centru, de 60,4%, la fel ca în anul 2010, iar valorile cele mai mari în regiunile Nord-Est, de 69,9%, faţă de 68,6%, în anul 2010, şi Bucureşti-Ilfov, de 69,5% faţă, de 67,2%, în anul 2010, explică INS.

O viziune realistă asupra dezvoltării economice şi sociale în următoarele decenii reprezintă pentru România o necesitate stringentă, având în vedere diminuarea populaţiei active, relevă datele unei publicaţii a Institutului Naţional de Statistică (INS) transmisă la solicitarea AGERPRES.

‘Declinul demografic al României capătă noi dimensiuni dacă privim viitorul demografic al ţării. Proiectarea populaţiei României la orizontul anului 2060 relevă că scăderea natalităţii şi menţinerea mortalităţii la un nivel ridicat vor determina o scădere a populaţiei. Implicaţiile economice ale declinului demografic şi ale schimbării structurii pe vârste vor fi şi mai vizibile în România după anul 2020, când populaţia activă se va reduce treptat şi grupele ‘mature’ vor intra în cadrul populaţiei vârstnice. Diminuarea populaţiei active va determina o schimbare a raportului total de dependenţă economică şi sarcina economică a populaţiei active va creşte’, arată documentul INS.

Sursa citată atrage atenţia şi asupra faptului că reducerea populaţiei active economic îşi va pune amprenta şi pe rata generală de activitate.

‘Schimbările pe care le-ar cunoaşte ratele de activitate în viitor sunt greu de anticipat, mai ales în contextul actual al migraţiei forţei de muncă în spaţiul european. În acest context, o viziune realistă asupra dezvoltării economice şi sociale în următoarele decenii reprezintă pentru România o necesitate stringentă’, explică INS.

Potrivit Institutului, în definirea şi structurarea unei strategii naţionale pentru dezvoltare durabilă populaţia este elementul central, iar elaborarea unei strategii naţionale trebuie să includă şi măsuri clare de redresare a situaţiei demografice.

‘Din această perspectivă, componenta majoră a strategiei de dezvoltare durabilă ar trebui să o reprezinte măsurile strategice pentru stoparea derapajului demografic în care se află România. Economiile moderne se bazează mai mult pe cunoaştere decât pe materii prime sau muncă fizică. Pentru a face faţă concurenţei reprezentate de noile economii emergente, Europa trebuie să creeze locurile de muncă de care are nevoie o societate dinamică, bazată pe cunoaştere. Pentru aceasta este necesar să se investească în educaţie şi ştiinţă, precum şi în politicile privind ocuparea forţei de muncă, astfel încât să se ţină pasul cu schimbările tehnologice. Ţările din Uniunea Europeană cooperează strâns pentru a face faţă provocărilor, împărtăşind aceleaşi obiective şi politici care se sprijină reciproc’, mai arată INS.