Predoiu: Plafonarea despăgubirilor pentru casele naţionalizate impusă şi de limite bugetare

Economica.net
12 04. 2012
catalin_predoiu_27901900_28368200

Predoiu a explicat că acţiunea de urgenţă este determinată de decizia pilot a CEDO în cauzele Atanasiu şi Poenaru împotriva României” şi „Solon împotriva României”, termenul acordat statului român pentru reglementarea situaţiei din punct de vedere legislativ fiind 12 iulie 2012.

Ministrul a menţionat că în prezent 2.500 de „cauze repetitive” împotriva României aflate pe rolul CEDO au fost suspendate, el punând situaţia creată pe seama inconsecvenţei legislative din ultimii 17 ani în domeniul proprietăţii, în condiţiile în care au existat mai mult de zece legi de restituire/acordare de despăgubiri.

Cătălin Predoiu a explicat că principiile proiectului care va fi supus dezbaterii Parlamentului sunt accelerarea soluţionării cererilor în materia restituirilor, instituirea măsurii de acordare de despăgubiri în numerar, ca unică măsură reparatorie, stabilirea modalităţii de evaluare a imobilelor preluate în mod abuziv de stat de către evaluatori autorizaţi, selectaţi de către ANRP, plafonarea despăgubirilor la un cuantum procentual ce va fi prevăzut prin lege, eşalonarea la plată a despăgubirilor. Conform lui Predoiu, Polonia şi Ungaria sunt ţări care au aplicat principii similare.

Prezentăm integral interviul acordat agenţiei MEDIAFAX de către ministrul Justiţiei:

Reporter: Domnule ministru, Guvernul a lansat în dezbatere publică un proiect de lege privind restituirea proprietăţilor care pare să anunţe dezbateri aprinse. Puteţi să daţi câteva detalii?

Cătălin Predoiu: Înţelegerea corectă a poziţiei delicate în care se află Guvernul şi a iniţiativei sale reclamă explicarea contextului. Guvernul este obligat şi constrâns de trei factori să acţioneze de urgenţă printr-un proiect de lege structurat în forma prezentată spre dezbatere. Proiectul a fost iniţiat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin Ministerul Finanţelor Publice, fiind elaborat de un grup de lucru interinstituţional, format din jurişti specializaţi în domeniul restituirii proprietăţilor.

Reporter: Care sunt cei trei factori?

Cătălin Predoiu:Guvernul şi-a luat responsabilitatea de a sesiza Parlamentul în urma deciziei pilot a CEDO în cauzele „Atanasiu şi Poenaru împotriva României” şi „Solon împotriva României”, a problemei pe care o reprezintă cele aproximativ 2.500 de cauze repetitive în domeniul proprietăţii suspendate pe rolul CEDO, precum şi ca urmare a inconsecvenţei legislative din ultimii 17 ani în domeniul proprietăţii. Dintr-un alt unghi de abordare, Guvernul şi Parlamentul trebuie să ţină cont simultan de interesele despăgubiţilor, de presiunea indirectă a CEDO şi nu în ultimul rînd de limitele bugetare indicate de Ministerul Finanţelor Publice, adică de interesele întregii societăţi.

Reporter: Să le luăm pe rând. Vă rog să explicaţi ce este aceea o „decizie pilot” a CEDO şi ce înseamnă „cauze repetitive”?

Cătălin Predoiu: În situaţia în care există mai multe cauze repetitive care provin din aceeaşi deficienţă internă de natură structurală, Curtea poate aplica procedura pilot. În acest sens, alege să soluţioneze cu prioritate una sau câteva dintre ele şi, în soluţia pronunţată, încearcă sa determine: dacă a existat o încălcare a Convenţiei în cazul dat, disfuncţionalitatea din sistemul intern care conduce la încălcare, variante posibile la dispoziţia autorităţilor statale în vederea eliminării disfuncţionalităţii respective, un remediu capabil să soluţioneze cazurile similare (inclusiv cele deja pendinte pe rolul Curţii) sau, cel puţin, să conducă la încheierea prin soluţionare amiabilă a acestor cazuri. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aplicând procedura pilot, oferă statului respectiv o marjă de timp utilă pentru a lua măsurile interne necesare; în această perioadă cauzele aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului având acelaşi obiect cu cel al cauzei pilot sunt suspendate până la adoptarea de către statul pârât a măsurilor cu caracter general posibile a rezolva respectiva problemă structurală. Prima procedură pilot a fost utilizată de Curte în anul 2004, în cauza Broniowski contra Poloniei. Proceduri pilot sunt în curs de desfăşurare şi cu privire la alte state care au aderat la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale: Rusia (cauza Burdov) şi Moldova (cauza Olaru). Prin cauze repetitive înţelegem cauze ce au ca obiect acelaşi tip de încălcare a Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi care evocă aspecte de deficienţă structurală a sistemelor juridice în materia restituirii proprietăţilor.

Reporter:: Aţi menţionat inconsecvenţa legislativă. Puteţi detalia?

Cătălin Predoiu: Într-un interval de 20 de ani, avem mai mult de zece legi de restituire/acordare de despăgubiri. De exemplu, Legea fondului funciar nr.18/1991; Legea nr.169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.18/1991; Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997; Legea nr.112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului; Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989; Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente; Legea nr.1/2009 pentru modificarea Legii nr.10/2001; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.83/1999 privind restituirea unor imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România; Legea nr.9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940; Legea nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947etc).

Reporter: Ce spune CEDO în decizia pilot în cauzele „Atanasiu şi Poenaru împotriva României” şi „Solon împotriva României”? Cum explicaţi faptul că s-a ajuns la această situaţie la CEDO?

Cătălin Predoiu: Lipsa coerenţei şi aplicabilităţii sistemului de restituire sau compensare în materia proprietăţilor naţionalizate instituit în România după 1995 a determinat Curtea să condamne sistematic ţara noastră. Deci, modificarea repetată, inconsecventă a legislaţiei privind măsurile reparatorii pentru imobilele preluate de stat în mod abuziv este principala cauză. Concret, prin aceste legi s-au stabilit în mod succesiv criteriile preluării de către stat a bunului „cu titlu” şi „fără titlu”, s-a extins categoria de bunuri susceptibile a fi restituite; s-a mărit succesiv suprafaţa de teren retrocedată foştilor proprietari, s-au instituit, succesiv, principiile plafonării despăgubirilor acordate, al restituirii integrale în natură, al neplafonării despăgubirilor, vânzarea imobilelor naţionalizate către chiriaşi, fără a se ţine seama că la primării existau notificări depuse de foştii proprietari, neimplementarea sistemului de despăgubiri prevăzut de Legea nr.10/2001 şi, ulterior, de Legea nr.247/2005, operaţionalizarea relativ târzie a Fondului „Proprietatea”, etc. În timp, s-au adăugat epuizarea resurselor bugetare necesare acoperirii despăgubirilor acordate în temeiul legii, precum şi rezolvarea diferită a chestiunilor de drept izvorâte din legile de restituire de către instanţele judecătoreşti, determinată aproape „natural” de fluctuaţia legislativă, apariţia situaţiilor tranzitorii, necorelări între soluţiile legislative, etc. Guvernul trebuie acum să deconteze aceste lucruri printr-o soluţie tehnic posibilă şi „fiabilă”, la cenzura CEDO, pe care Parlamentul urmează să o dezbată.

Reporter:: Ce spune hotărârea pilot a CEDO?

Cătălin Predoiu: În sinteză, Curtea a sugerat statului român, orientativ, revizuirea legislaţiei, îmbunătăţirea mecanismului de restituire actual, preluarea eventual a unor modele din legislaţiile altor state europene, care au fost validate de jurisprudenţa CEDO, limitarea despăgubirilor şi eşalonarea lor pe o perioadă de timp, ceea ce ar putea reprezenta, în opinia Curţii, măsuri susceptibile „de a asigura un just echilibru între interesele foştilor proprietari şi interesul general al colectivităţii”.

Reporter: Ce consecinţe sunt dacă Guvernul nu ar sesiza Parlamentul?

C.P.: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acordat statului roman o perioadă de 18 luni de la data la care hotărârea va rămâne definitivă, în care acesta să remedieze problema restituirilor, în concordanţă cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Termenul se împlineşte la data de 12 iulie. Încălcarea termenului de 18 luni activează consecinţele hotărârii pilot, în sensul că cele aproximativ 2.500 dosare (suspendate de Curtea Europeană la data pronunţării Hotărârii Pilot până la elaborarea unei noi legi de către statul român – 12 iulie 2012 ), vor fi activate, respectiv judecate, fiind posibil ca statul român să fie condamnat în fiecare dosar, la rambursarea de despăgubiri petenţilor în cauză, pentru imobilele preluate abuziv, calculul despăgubirilor efectuându-se la valoarea de circulaţie a imobilelor respective. Consecinţele financiare pot fi explicate de Ministerul Finanţelor Publice şi ar putea fi extrem de severe.

Reporter:Care este structura proiectului de lege ce va fi propus Parlamentului?

Cătălin Predoiu: Obiectul de reglementare îl constituie modalitatea de stabilire şi de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate de stat în perioada regimului comunist, precum şi a despăgubirilor care se acordă cetăţenilor români în conformitate cu prevederile unor legi speciale. Beneficiarii sunt deci persoanele care au formulat şi depus, în termen legal, cereri privind restituirea bunurilor preluate în mod abuziv de stat în perioada regimului comunist, precum şi persoanele care beneficiază de drepturi în temeiul legilor amintite mai sus (nr.9/1998, nr.290/2003, nr.393/2006). Principiile proiectului sunt accelerarea soluţionării cererilor în materia restituirilor, formulate în condiţiile legii şi nesoluţionate până la intrarea în vigoare a proiectului, instituirea măsurii de acordare de despăgubiri în numerar, ca unică măsură reparatorie, stabilirea modalităţii de evaluare a imobilelor preluate în mod abuziv de stat de către evaluatori autorizaţi, selectaţi în condiţiile legii de către ANRP, plafonarea despăgubirilor la un cuantum procentual ce va fi prevăzut prin lege, eşalonarea la plată a despăgubirilor, instituirea unui control jurisdicţional al hotărârilor emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, atât în cazurile în care persoana îndreptăţită nu este mulţumită de deciziile luate de autorităţile cu atribuţii în domeniu, cât şi în cazurile în care acestea nu emit hotărârea în termenele prevăzute de lege. Decizia aparţine însă în final Parlamentului.

Reporter:: Sunt şi alte state care au plafonat despăgubirile?

Cătălin Predoiu: Din studiile de drept comparat pe care le-am consultat la minister, precum şi din discuţiile pe care le-am purtat recent cu vicepreşedintele CEDO, Cassadeval, înţeleg că principii similare au fost adoptate prin lege de Polonia şi Ungaria. De altfel, problematica CEDO a devenit una europeană, ca urmare a aglomerării curţii cu dosare provenite din toate statele europene. Curtea a devenit victima propriului succes instituţional. De aceea, a fost lansat un proces de reflecţie la nivel european pentru o reformă a CEDO.

Reporter:: În ce constă reforma CEDO?

Cătălin Predoiu: Procesul de reformă al Curţii Europene a Drepturilor Omului a fost lansat prin Conferinţa la nivel înalt de la Interlaken din perioada 18-19 februarie 2010 şi continuat prin Conferinţa de la Izmir din 26-27 aprilie 2011. În acest context, preşedinţia britanică a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei va organiza, în perioada 18 – 20 aprilie 2012, la Brighton (Marea Britanie), a treia Conferinţa la nivel înalt cu privire la viitorul Curţii. Cu această ocazie va fi semnată Declaraţia de la Brighton, document care propune un set de măsuri radicale privind avansarea procesului de ameliorare a activităţii Curţii, dar şi de transformare a rolului său pe mai multe paliere. Obiectivele urmărite vizează să se ajungă la un echilibru între hotărârile pronunţate de Curte şi cererile introduce, să se permită Curţii să îşi reducă numărul cauzelor aflate pe rol şi să statueze într-un termen rezonabil, mai ales în cauzele în care au fost grav încălcate drepturile omului, să se asigure executarea completă şi rapidă a hotărârilor Curţii, precum şi eficacitatea monitorizării executării de către Comitetul de Miniştri. Potrivit mandatului stabilit prin Conferinţa de la Izmir, Marea Britanie va iniţia un proces de gândire strategică asupra viitorului rol al Curţii pentru a se garanta astfel perenitatea instanţei jurisdicţionale europene. Cred că în cadrul acestei reforme este bine să susţinem în continuare prezervarea recursului individual ca valoare supremă a construcţiei şi filosofiei CEDO, precum şi evitarea oricăror forme de asistenţă tehnică impusă de către Comitetul de Miniştri şi a introducerii unui sistem de sancţiuni. În spirit de compromis şi în ipoteza întrunirii consensului, s-ar putea accepta iniţierea unei reflecţii privind consacrarea pe termen lung în Convenţie a principiului subsidiarităţii în marja de apreciere a statelor, precum şi introducerea unui nou criteriu de admisibilitate şi a avizelor consultative, transformarea Curţii într-o instanţă de tip pick and choose. Dar, repet, ar putea fi vorba de un proces pe termen lung desfăşurat în paralel cu perfecţionarea sistemelor judiciare naţionale.

Reporter: Printre cauzele situaţiei aţi menţionat şi jurisprudenţa neunitară, dar ca o cauză secundară. Judecătorii nu au partea lor de vină?

Cătălin Predoiu: În materia restituirii proprietăţilor confiscate abuziv nedreptatea a izvorât uneori chiar din lege, în sensul că succesiunea şi diversitatea soluţiilor au condus la jurisprudenţă neunitară. Evident, nu exclud erorile judiciare, dar principala cauză în această materie o constituie inconsecvenţa legiuitorului post-decembrist. O demonstrează analiza deciziilor CEDO şi a celei pilot.

Reporter: Această problemă ridică tangenţial şi chestiunea resurselor umane în sistemul judiciar. Ce puteţi spune despre aceasta?

C.P.: Rezolvarea problemei stă pe trei piloni, ce ar urma să fie implementaţi succesiv: realocarea raţională a resurselor umane existente în sistem, acoperirea locurilor vacante şi extinderea schemelor. Primul pilon trebuia implementat de CSM încă din anii anteriori, al doilea şi al treilea în comun de CSM şi Guvern, în perspectiva reducerii volumului de muncă pe judecător şi a implementării noului Cod de procedură civilă. Suntem în situaţia de a implementa simultan primii doi piloni în 2012. Pe baza lor, se va trece la extinderea schemelor în 2013. A inversa ordinea implementării celor trei piloni ar însemna acoperirea ineficienţei cu noi poziţii în sistem. Ar fi ilogic. Cum poţi extinde schemele, dacă în prealabil nu le-ai reaşezat judicios şi nu ai ocupat poziţiile vacante? Colaborăm bine cu conducerea CSM şi Ministerul de Finanţe în pregătirea primilor doi paşi. Suntem foarte aproape să reuşim ceea ce nu s-a realizat de peste 10 ani în sistem, şi este graţie în primul rând interesului atras de implementarea codurilor.

Reporter: Deci Codul de procedură civilă ar putea reprezenta în timp parte din soluţie. Când va fi pus în aplicare?

Cătălin Predoiu:Când am lansat codurile în dezbatere parlamentară am afirmat că vor avea un efect de „tractare” a sistemului judiciar, pentru că va aduce în prim planul agendei publice Justiţia în general, eficientizarea şi extinderea schemelor de personal în particular. Sigur că înseamnă şi un efort în momentul lansării în aplicare, de ce se poate face fără efort şi bunăvoinţă? Codul de procedură civilă va fi pus în aplicare în 2012, aceasta este important. Tehnic, la Camera Deputaţilor se va fixa data lui de punere în aplicare. În funcţie de rapiditatea adoptării legii de punere în aplicare, vom şti dacă acest termen va fi 1 iunie, 1 iulie sau alt termen, în funcţie de momentul efectiv al adoptării legii. Este nevoie de un interval rezonabil de timp între data adoptării legii de punere în aplicare şi data intrării Codului de procedură civilă în vigoare. Ideea centrală este că, după punerea cu succes în aplicare a Codului Civil, vom pune în aplicare şi Codul de procedură civilă, prin efortul comun al celor trei puteri ale statului şi acesta este un succes care nu poate fi contestat, dacă privim lucrurile cu luciditate şi bună-credinţă.