Pregătiri pentru primele turbine eoliene în Marea Neagră românească. Guvermul a pus în dezbatere normele pentru concesionarea viitoarelor perimetre offshore

“Normele metodologice stabilesc cadrul procedural necesar pentru atribuirea concesiunilor, drepturile și obligațiile părților pe parcursul derulării raportului de concesiune, regulile privind evaluarea ofertelor, metodologia de calcul al redevenței și al taxelor, modelul contractului de concesiune, precum și celelalte documente necesare desfășurării procedurilor de atribuire, în condiții de transparență, concurență și tratament egal”, arată Ministerul.

Adoptarea prezentului act normativ este necesară pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 121/2024 și pentru lansarea primei proceduri competitive de concesionare a perimetrelor eoliene offshore din sectorul românesc al Mării Negre, mai arată instituția.

“Proiectul instituie un cadru unitar, transparent, competitiv și predictibil pentru atribuirea concesiunilor, prin reglementarea etapelor procedurii, a calendarului orientativ, a condițiilor de participare, a regulilor privind solicitarea clarificărilor, depunerea și evaluarea ofertelor, desemnarea ofertanților câștigători și încheierea contractelor de concesiune. Documentația de atribuire va include, între altele, termenii de referință, metodologia de evaluare, contractul-model de concesiune, informațiile disponibile privind perimetrele, formularele și documentele-suport, precum și cerințele tehnice și financiare aplicabile”, mai spune Ministerul.

Puteți consulta proiectul de HG cu anexele aferente AICI

Câtă energie electrică s-ar putea produce în Marea Neagră

Primele discuții despre instalarea de turbine eoliene în Marea Neagră românească au apărut acum aproape două decenii, odată cu primul boom al regenerabilelor din România.

„Există o oportunitate uriaşă pentru România în sectorul de offshore wind (turbine eoliene pe mare – n.r.). Există un potenţial de 22 de GW (20.000 de MW – n.r.) în turbine cu fundaţie fixă, pe fundul mării, respectiv 50.000 de MW în fermele eoliene de tip floating (plutitoare – n.r.). Acestea ar putea face ca România să devină în scurt timp, chiar începând cu 2025, exportator net de energie”.

Declarația a fost făcută în vara lui 2020 de Niculae Havrileț, fost șef al ANRE, atunci secretar de stat, pe baza unui studiu al Băncii Mondiale referitor la potențialul tehnic el energiei electrice offshore al României.

În același an, Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie al țării, anunța, în strategia sa de investiții, “capacități de producere a energiei electrice din surse eoliene off-shore cu o putere instalată totală de cca. 300 MW”, an de punere în funcțiune 2026, valoarea investiției 2,88 miliarde de lei, din “surse proprii + fonduri europene/ scheme de sprijin/ Green Deal”. Evident că nu s-a făcut nimic, Hidroelectrica a rămas, și acum, cu același unic parc eolian funcțional, cel terestru de la Crucea, unde montează o baterie.

În 2023, Ministerul Energiei punea în dezbatere publică proiectul de lege privind dezvoltarea capacităților eoliene de la Marea Neagră. Scopul legii era de a se ajunge la 3.000 MW instalați în Marea Neagră, care să beneficieze de schema de sprijin prin contracte de diferență. Proiectul a devenit apoi lege, licitații CfD au fost făcute, dar niciuna pentru capacități offshore.

În 2024, ministrul Energiei de atunci, Sebastian Burduja anunța și el cifrele uriașe de potențial eolian offshore, în baza unui nou studiu al Băncii Mondiale: proiecte de până la 19 mld. euro până în 2035, 7.000 MW noi, 77.000 de noi locuri de muncă

Ministerul Energiei a publicat în iulie acest an un proiect de hotărâre privind aprobarea listei perimetrelor eoliene offshore care pot fi concesionate în sectorul românesc al Mării Negre, cele trei faze de dezvoltare având o capacitate totală estimată la circa 11 GW.

Faza 1 include primetrele de concesiune 1, 2 şi 3, fiecare definind o zonă pentru un proiect eolian offshore propus, cu o capacitate totală de 3,1 GW.  Potrivit proiectului, aceste perimetre de concesiune se află în zone adecvate pentru proiecte eoliene offshore cu fundaţii fixe şi ar trebui dezvoltate primele, deoarece sunt fezabile cu tehnologia offshore actuală şi evită zonele cu sensibilitate ridicată.

Obiectivul instalarii de 3 GW până în anul 2035 este asumat şi prin Strategia energetică a României 2025–2035 şi urmează a fi atins prin perimetrele din Faza 1.