Președintele Consiliului Fiscal avertizează: E nevoie cât mai repede de guvern, altfel vom plăti

‘Criza politică (fiindcă este mai mult decât o simplă criză guvernamentală, cum preferă să o numească unii analiști) schimbă parametrii de judecare a consolidării fiscal-bugetare, chiar dacă avem buget în 2026 (să ne imaginăm cum ar fi fost să fi avut această criză când bugetul nu era încă definitivat). Această criză putea fi evitată dacă ar fi existat responsabilitate și înțelepciune, care să pună pe prim-plan situația macroeconomică gravă. Unii vorbesc de alegerile din 2028, când esențial acum este să ne ocupăm de situația economică. Există o expresie, ‘unde sunt adulții din cameră’ (nu privește strict vârsta), și care se aplică crizei politice la care s-a ajuns. Trebuie să existe luciditate și responsabilitate, trezire măcar în acest ceas târziu; să se formeze cât mai grabnic un guvern cu program care să continue consolidarea fiscal-bugetară și reformele, precum și absorbția banilor europeni. Criza pune presiune pe politica monetară (ex.: turbulențe pe piața valutară). Dar BNR nu poate fi un factotum, iar rezolvarea ecuației politice este prin formarea unui nou guvern. Dar ce guvern vom avea contează mult, deoarece de puterea sa, de semnalele date privind consolidarea fiscal-bugetară și reformele, se modelează percepții și ‘sentimente’ în piețe, în societate. Este impropriu a se asemui criza politică de la noi, schimbarea unui guvern cu altul, cu, de pildă, instabilitatea politică din Bulgaria sau din UK în anii recenți. Aceste țări nu au grija unor deficite bugetare și externe foarte mari’, arată Daniel Dăianu, în articolul ‘Plătim pentru politici fiscal-bugetare eronate’, postat pe pagina instituției.

El precizează că dominanța fiscală complică misiunea BNR, iar banca centrală ‘va avea o viață mai grea’ din cauza contextului politic, cu frământări și fragilitate instituțională; încrederea în leu este în relație cu consolidarea fiscal-bugetară și finanțarea deficitelor.

‘Dominanța fiscală se observă mai intens la noi decât în alte țări, date fiind dimensiunea economiei, nivelul deficitelor și al veniturilor fiscale, riscul suveran, terminarea PNRR. Trăim vremuri tulburi, cu o situație geopolitică foarte complicată, cu multă dezordine în lume, în care trebuie să mizăm mai mult pe resursele noastre, să gândim pozitiv și să căutăm să ieșim din acest impas creat de deficitul bugetar foarte mare. Avem nevoie de un guvern care să nu pună în discuție consolidarea fiscal-bugetară, să gestioneze cât mai bine atragerea de bani europeni și reformele necesare’, scrie Daniel Dăianu.

Conform președintelui CF, dominanța fiscală este un concept și fenomen despre care se discută mult în lumea economiștilor/finanțiștilor, datorită unei realități pregnante: șocurile din ultimele două decenii au condus la creșterea deficitelor bugetare și a datoriilor publice, ceea ce influențează politicile economice în ansamblu și au impact asupra conduitei băncilor centrale; aceste șocuri au reliefat imprudențe în politicile fiscal-bugetare și în aranjamentele de reglementare.

‘În 2023 și anul următor au fost adoptate măsuri care au condus la un deficit bugetar ESA de peste 9% din PIB în 2024, nivel înregistrat numai în anul pandemiei; a fost cel mai înalt deficit din UE. Deficitul a crescut în 2024 în largă măsură prin noi cheltuieli permanente, cu salarii și pensii. Cu atât mai mult se vede cât de păguboasă este neglijarea necesității de a crește veniturile fiscale, venituri proprii ale bugetului. Corecția bugetară a început prin înghețarea salariilor și pensiilor, creșteri de taxe și impozite, dar deficitul ESA de 7,8% din PIB în 2025 a rămas cel mai înalt din UE (deficitul cash a fost de 7,65% din PIB). În 2026, deficitul ar trebui să se îndrepte către 6,2% din PIB, potrivit proiectului de buget, ceea ce ar fi o ajustare remarcabilă. Dar mai este cale lungă până la realizarea de surplusuri primare (adică deficit înainte de serviciul datoriei publice) care să faciliteze stabilizarea datoriei publice. O corecție fiscal-bugetară de amploare, cum este cazul României, nu se poate realiza fără ca societatea să sufere efectele; cineva trebuie să plătească, chiar dacă povara ajustării, din nefericire, nu este distribuită în mod echitabil. Această corecție se face în mod gradual, dar este oricum cu dureri’, menționează Daniel Dăianu.

El afirmă că se poate vorbi de patru chestiuni mari ce privesc dominanța fiscală când judecăm situația economiei noastre: chestiunea monetară, chestiunea fiscală în sine, relația cu banii europeni și chestiunea politică.

‘Inflația mult crescută și încetinirea economică, către recesiune, reprezintă prețul pe care România îl plătește pentru imprudențe/erori în politicile fiscal-bugetare. Aici se vede un cost al dominanței fiscale asupra economiei’, susține autorul.

Daniel Dăianu precizează că în semestrul al doilea din acest an este prognozată de BNR o dezinflație considerabilă prin efecte de bază și este probabil să se termine anul cu o inflație în jur de 5%, dacă nu se vor manifesta alte șocuri puternice; anticipațiile inflaționiste rămân în continuare o grijă.

‘Dominanța fiscală puternică și dereglările pe piața de energie autohtonă au scos România din peisajul european al dinamicii inflației. BNR a fost obligată să mențină rata nominală de politică monetară la un nivel mult superior ratelor de politică monetară din majoritatea statelor din UE (numai în Ungaria această rată a fost similară cu cea de la noi). Această situație s-a reflectat și în condițiile monetare interne. Aproape în toate comunicatele după ședințe de politică monetară ale BNR, în alte documente, se fac referiri la conduita politicii fiscale, la incertitudini legate de aceasta; este o modalitate de a vorbi despre dominanța fiscală și un mix de politici defectuos. Politica fiscal-bugetară din România a fost o constrângere pentru politica monetară a BNR, un corset’, afirmă Daniel Dăianu.

El menționează că este esențial să nu avem devieri semnificative în 2026 de la traiectoria consolidării fiscal-bugetare și ca noul guvern să continue procesul de corecție.

‘Agențiile de rating, piețele externe în general, așteaptă instalarea noului guvern și, mai ales, semnalele pe care le va transmite, acțiunile întreprinse. De aceea, este mai mult decât oportun ca în acest an să nu se întârzie cu proiectul de buget pentru 2027. Deficitele bugetare mari întrețin rate de dobândă ridicate pe piața internă, care ilustrează un efect de evicțiune (crowding out). Poate suna paradoxal această afirmație, dacă avem în vedere că depozitele din bănci sunt considerabil mai mari decât volumul de credite ale băncilor comerciale. Dar efectul de evicțiune se vede prin nivelul ridicat al ratelor de dobândă. Sunt voci care vorbesc despre reducerea de taxe. Dacă noul guvern ar opera o asemenea măsură, ar trebui să reducă concomitent cheltuielile publice pentru a nu periclita consolidarea fiscal-bugetară. Oricum, ar fi o operațiune, puțin spus, riscantă. Există oboseală a populației în contextul programului de corecție fiscal-bugetară și al caracterului său regresiv (mai afectați sunt cetățenii cu venituri mici); de aceea, bugetul pentru 2027 ar putea include o indexare cumpătată a pensiilor și salariilor. Coeziunea socială nu trebuie să fie neglijată. Din nefericire, corecțiile fiscal-bugetare de amploare sunt dureroase, iar economia noastră nu are gradele de libertate ale unor economii mari și robuste. Consolidarea nu se termină în 2026; trebuie să continue pentru a ajunge la un deficit de 3% din PIB în câțiva ani, chiar sub acest nivel, pentru a avea spațiu fiscal. Este vital să existe o colectare mult mai bună de venituri fiscale care să ajute consolidarea fiscal-bugetară, acoperirea creșterii cheltuielilor de apărare și pentru a atenua subfinanțarea unor domenii de bază din sectorul public (educație și sănătate)’, atrage atenția Daniel Dăianu.