Marii jucători din piaţă şi-au unit ofertele ca să cumpere energie electrică, dar nici aşa nu au reuşit

La data de 6 mai, pe piaţa contractelor bilaterale cu licitaţie extinsă (PCCB-LE) a bursei de energie OPCOM  au apărut mai multe oferte de acest fel. Spre exemplu, Distribuţie Electrica Transilvania Nord (sucursala de distribuţie a Electrica) a făcut o ofertă iniţiatoare de achiziţie, la care s-au alăturat, cu oferte co-iniţioatoare Delgaz Grid (firma de distribuţie a E.On) şi Enel Energie SA (una dintre firmele de furnizare, de această dată, a Enel). Cele trei voiau să cumpere, în cadrul aceluiaşi contract, energie electrică, pentru tot anul viitor, la o putere de 10 MW, energie în bandă. Primele două au oferit preţul de 260 de lei/ MWh, iar a treia, Enel Energie, de 260,50 lei. Licitaţia a fost anulată, pentru că nu a venit nimeni cu o ofertă de răspuns.

În acea zi, au fost în total opt astfel de oferte iniţiator-coiniţiator, pe PCCB-LE, toate având acelaţi lucru în comun: se solicita energie de tip bandă, iar solicitanţii s-au “aliat”, de fiecare dată fiind  cel puţin două companii din grupurile mari de distribuţie şi furnizare: un furnizor şi un distribuitor. Un demers care nu a mai fost obervat până acum, pe această piaţă.

Cele trei firme de mai sus au mai avut două astfel de oferte combinate, pe acelaşi model, una pentru achiziţii pentru tot anul viitor, alta pentru achiziţii în ultimele trei luni din 2019, la aceleaşi preţuri. Tot anulate, din acelaşi motiv, oarecum previzibil în condiţiile în care aşteptările de preţ ale producătorilor pentru anul viitor sun peste acest nivel, după cum puteţi citi aici:

Care este preţul “corect”? Hidroelectrica a vândut energie electrică “bandă” pentru tot anul 2020, la 280 de lei/MWh, de 2,5 ori mai mare decât cel reglementat acum

Electrica Transilvania Nord, Delgaz şi Enel, de data aceasta prin furnizorul Enel Energie Muntenia, au mai iniţiat două  astfel de oferte, pentru energie în bandă aferentă ultimelor trei luni ale anului viitor, la aceleaşi preţuri. A fost eşec şi aici.

Restul de patru astfel de oferte din acea zi au fost depuse, împreună, de Delgaz Grid (iniţiatoare) şi de CEZ Vânzare, firma de furnizare a grupului CEZ. Pachetele de energie solicitate au fost mai mici ca putere orară (5 MW bandă), iar perioadele de livrare pe termen de trei până la şapte luni.

Toate ofertele au fost anulate, pentru că, la fel, nu a venit nici o ofertă de vânzare, deşi preţurile solicitate de “tandemul”  Delgaz-CEZ urcaseră până la 279 de lei.

Distribuţia de energie electrică din România este împărţită între Electrica, Enel (fiecare cu câte trei zone de reţea) şi E.On şi CEZ, câte una. Aceste firme deţin şi firmele de furnizare reglementată (furnizor de ultimă instanţă), cinci la număr (Enel are două). Dacă firmele de furnizare cumpără energia necesară revânzării către clienţi (casnici la reglementat, casnici pe piaţa liberă sau concurenţiali), firmele de distribuţie cumpără pentru consumul propriu tehnologic (CPT) al reţelelelor.

Specialiştii din piaţă spun că acesta este un mecanism permis de regulile de tranzacţionare de pe PCCB-LE la care se apelează pentru a câştiga timp şi pentru uşurinţă. Astfel, după ce un cumpărător (în acest caz) doreşte să iniţieze o ofertă, poate veni un alt participant la piaţă, care, în aceeaşi calitate să vină cu o ofertă co-iniţiatoare prin care să participe şi el, în condiţiile contractuale cerute de prima firmă. Singura condiţie este ca această a doua ofertă să fie depusă cu maximum trei zile înainte de data licitaţiei.