Preţul gazului rămâne îngheţat până în iulie 2015. Ulterior, creşte etapizat până la nivelul la care îl vând ruşii

Preţul gazului pentru populaţie va rămâne neschimbat până la sfârşitul primului semestru din 2015, după care va urma calendarul noului program de liberalizare cu termen 2021 convenit cu UE, spune Niculae Havrileţ, preşedintele  ANRE. Iniţial, ministrul Energiei Răzvan Nicolescu spunea, în septembrie,  că preţul gazului pentru consumatorii casnici va rămâne îngheţat până la 1 iulie 2016, urmând ca noul calendar de liberalizare să fie aplicat în perioada 2016-2021.

“Pentru consumatorii casnici se va continua  calendarul începând cu preţul existent acum şi o rediscutare a treptelor până în 2021, conform legii, începând cu al doilea semestru 2015”, spune Havrileţ. Potrivit acestuia, preţul gazului pentru gospodării rămâne neschimbat doar până la jumătatea anului viitor. În acest timp, autorităţile româneşti vor negocia cu UE noul calendar de liberalizare, etapele prin care preţul gazului din intern pentru casnici se va alinia la cel de piaţă.  

Azi, Departamentul pentru Energie a confirmat că, în urma discuţiilor cu FMI, s-a convenit ca Autoritatea de Reglementare să înceapă noul program de liberalizare  de la 1 iulie.  Până atunci , preţul gazului pentru sectorul rezidenţial rămâne neschimbat. „Noul grafic de liberalizare va ţine cont de trendul descrescător al evoluţiei preţului din regiune al hidrocarburilor, precum şi de perioada mai lungă de aliniere a preţurilor agreată cu instituţiile financiare internaţionale „.

În prezent, gazul pentru rezindenţial costă 53 de lei/MWh, în timp ce preţul pieţei, preţul la care cumpără gaze fabricile este de 90 de lei/MWh. Teoretic, dacă preţul gazului rusesc rămâne neschimbat(improbabil, de altfel), preţul gazelor pentru rezidenţial ar trebui să urce etapizat până la 90 de lei/MWh, adică cu circa 60% în perioada 2015-2021.

Consumatorul casnic român plăteşte gazele la preţ de coş, o medie ponderată cu cantitatea între gazele produse intern şi cele de import. De aproape doi ani, importul de gaze în coş se menţine la 2%, o valoare foarte mică care face ca preţul final al gazului să depindă într-o mică măsură de oscilaţiile de preţ ale gazului rusesc.