Prețul mediu al roșiilor românești se apropie de 100 euro tona la poarta fermei. La raft este mai ieftin, în medie, decât în unitățile de ambalare

Prețul mediu al tonei de roșii rotunde la poarta fermelor românești a ajuns în luna iunie la 98,6 euro față de 53,5 euro tona în perioada similară a anului trecut, arată datele Comisiei Europene consultate de Economica. În 2023, în iunie, prețul mediu era de 70,4 euro tona.

Astfel, roșiile românești pleacă de la fermieri cu 28,3 euro pe tonă mai scump decât cele grecești și cu 39,2 euro mai scump decât cele din Spania. În Olanda, prețul roșiilor este și mai mic, de 56,9 euro tona.

În istoria recentă, cel mai mare preț mediu la poarta fermei atins în România a fost de 222,8 euro pe tonă, în aprilie 2024, adică în extrasezon.

Mergând în aval, până la consumatori, roșiile se mai scumpesc cu 42,1% în unitățile de ambalare. Mai exact, după ce trece prin unitățile de ambalare, prețul mediu al roșiei românești ajunge la 140,2 euro pe tonă, conform datelor din iunie (ultimele disponibile). Înseamnă un plus de 41,4 euro pe tonă.

Spre comparație, în Grecia, ambalarea aduce un cost suplimentar de 36,4% (plus 25,5 euro pe tonă), până la 95,81 euro tona, în  Spania prețul crește cu 46,8% (plus 27,8 euro), până la 87,1 euro tona, iar în Olanda se ajunge la 70,5 euro pe tonă, un preț cu 23,9% mai mare.

Ulterior, pe raft, prețul mediu  în România ajunge, din datele Comisiei Europene, la 130,4 de euro, așadar un preț mediu mai mic decât cel după ce roșiile au fost ambalate.

În Grecia, prețul la raft ajunge la 113 euro tona, fiind cu 17,9% mai mare decât prețul oferit după ce produsul a trecut prin stațiile de ambalare. De asemenea, în Spania, costurile suplimentare asociate cu distribuția și comercializarea produsului mai adaugă 55,3% la prețul după ambalare, până la 133,7 euro tona.

În mod obișnuit, prețul „ex-packaging station” (adică prețul la ieșirea din stația de ambalare) este mai mic decât prețul de vânzare cu amănuntul (retail), deoarece acesta nu include costurile suplimentare asociate cu distribuția și comercializarea produsului. Totuși, în anumite situații, poate apărea o inversare a acestei relații, unde prețul la ieșirea din unitatea de ambalare este mai mare decât prețul de retail. Această anomalie poate fi explicată prin eventuale reduceri aplicate de comercianți.

Este o practică întâlnită și în retailul autohton pentru produsele proaspete care atrag clienți precum legumele, fructele sau carnea. De asemenea, în perioadele de supraproducție sau în timpul campaniilor de promovare, retailerii pot reduce prețurile pentru a stimula vânzările, în timp ce prețurile la nivelul stațiilor de ambalare rămân ridicate din cauza costurilor fixe.