Prima centrală nucleară plutitoare, construită de Rusia, traversează Oceanul Arctic

Adaugă-ne ca sursă preferată

Destinată să alimenteze dezvoltarea producţiei de hidrocarburi în zonele extrem de izolate, centrala este de fapt o barjă uriaşă denumită Akademik Lomonossov care urmează să plece din portul Murmansk din nordul Rusiei, unde a fost alimentat cu combustibil nuclear, în direcţia Pevek, un mic oraş din Siberia orientală, în districtul autonom Chukotka.

Călătoria ar urma să dureze între patru şi şase săptămâni, în funcţie de condiţiile meteo şi de cantitatea de gheaţă de-a lungul rutei, chiar dacă Pasajul de nord-vest, o cale maritimă cu o lungime de circa 5.780 km ce leagă Oceanul Atlantic de Oceanul Pacific de-a lungul coastei de nord a Rusiei, este din ce în ce mai accesibil odată cu topirea calotei glaciare din cauza încălzirii globale.

Akademik Lomonossov, o barjă de 21.000 de tone fără motoare proprii, va fi tractată de mai multe nave de-a lungul călătoriei sale. Centrala nucleară plutitoare este compusă din două reactoare cu o capacitate de 35 MW fiecare, apropiată de cea a spărgătoarelor de gheaţă cu propulsie nucleară, faţă de o capacitate de 1.000 de MW pentru un reactor obişnuit al unei centrale nucleare de ultimă generaţie.

Potrivit AFP, Akademik Lomonossov are o lungime de 144 de metri şi o lăţime de 30 de metri şi are la bord un echipaj de 69 de persoane. Odată ajunsă la Pevek, nava Akademik Lomonossov va fi racordată la reţeaua energetică locală şi ar urma să devină operaţională până la sfârşitul acestui an. Chiar dacă populaţia acestui mic oraş din Siberia orientală nu depăşeşte 5.000 de locuitori, viitoarea centrală nucleară va putea acoperi consumul a 100.000 de persoane şi este destinată în special să alimenteze cu electricitate platformele petroliere din regiune, în contextul în care Rusia vrea să extindă exploatarea hidrocarburilor din zona Arctică.

Asociaţiile pentru protecţia mediului critică însă de mai mulţi ani pericolul reprezentat de un „Cernobâl pe gheaţă” sau al unui „Titanic nuclear”, mai ales după creşterea radioactivităţii în regiunea Arhanghelsk (nord-vestul Rusiei), ca urmare a unui accident despre care autorităţile ruse au spus ca a implicat un test cu rachetă pe o platformă în mare.

„Orice centrală nucleară produce deşeuri radioactive şi are un risc de accident, iar Akademik Lomonossov este şi mai vulnerabilă la furtuni având în vedere că în Oceanul Arctic condiţiile meteo sunt extreme şi imprevizibile, susţine Rachid Alimov de la Greenpeace Rusia. Potrivit acestuia, districtul Chukotka, o regiune mai mare decât Franţa, dar care numără doar 50.000 de locuitori, „are un potenţial enorm pentru dezvoltarea energiei eoliene iar o centrală nucleară plutitoare este o modalitate mult prea riscantă şi prea costisitoare pentru a produce electricitate”.

Chiar dacă pare periculoasă, ideea unei centrale nucleare plutitoare nu a apărut din senin. Industria nucleară, care încearcă în prezent să se reinventeze, dezvoltă în prezent reactoare de mici dimensiuni, în încercarea de a câştiga noi clienţi. Inspiraţia vine din domeniul construcţiilor navale, care utilizează de mult timp reactoare nucleare de mici dimensiuni pentru propulsia submarinelor, spărgătoarelor de gheaţă sau a portavioanelor. Astfel de reactoare ar putea fi amplasate în regiuni izolate care nu dispun de infrastructuri. Grupul rus Rosatom susţin că aceasta este o soluţie mai simplă decât o centrală nucleară clasică.