Proiect de OUG pentru drepturile de autor şi drepturile conexe

Adaugă-ne ca sursă preferată

Potrivit unui comunicat al Ministerului Culturii, măsura pune pe primul loc voinţa autorului şi titularilor de drepturi, ca principiu fundamental al exercitării drepturilor exclusive, şi deschide piaţa către un mediu concurenţial modern, în deplină concordanţă cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) şi cu practicile statelor membre, scrie Agerpres.

„În industria muzicală europeană, licenţierea individuală este o practică obişnuită, iar autorii trebuie să poată alege în mod liber între gestiunea individuală (direct sau prin impresari), organismele de gestiune colectivă (OGC) şi entităţile de gestiune independentă (EGI). Eliminarea LCEE încurajează concurenţa loială şi eficienţa pe piaţă. Apariţia şi funcţionarea EGI-urilor, precum Soundreef (Irlanda) sau Jamendo S.A. (Luxemburg), oferă alternative reale de licenţiere, stimulând în acelaşi timp creşterea calităţii serviciilor furnizate de OGC-uri”, precizează sursa citată.

Autorii care apreciază că soluţiile individuale sau cele oferite de EGI nu răspund nevoilor lor, pot mandata oricând un OGC, fapt ce conduce la creşterea numărului membrilor asociaţiei.

Scăderea nivelului remuneraţiilor colectate, invocată de OGC în spaţiul public, are în vedere comisionul (propriu) de administrare, nu veniturile efective ale autorilor, care continuă să încaseze remuneraţiile conform opţiunii liber exprimate (gestiune individuală sau EGI), drepturile autorilor străini rămânând protejate prin acordurile de reprezentare reciprocă dintre organismele din România şi cele din străinătate, inclusiv atunci când anumite drepturi sunt gestionate colectiv în regim facultativ.

Pentru a simplifica procedura de autorizare şi pentru a creşte transparenţa activităţii de colectare şi repartizare a OGC-urilor, Ministerul Culturii susţine instituirea unei metodologii unice şi înfiinţarea unui organism comun de colectare, în cazul comunicării publice a operelor în scop ambiental.

În prezent, există mai mulţi colectori comuni şi patru metodologii cu conţinut similar, dar cu proceduri diferite de licenţiere şi cu categorii/subcategorii distincte, ceea ce a generat de-a lungul timpului birocraţie, incoerenţe şi o bază de plătitori sub potenţial, mai informează Ministerul Culturii.