Rafinăria Vega Ploiești a împlinit azi 120 de ani de funcționare

Vega reprezintă un exemplu de reziliență, într-un sector industrial care, în perioada interbelică număra 46 de rafinării, iar la începutul lui 1990, 10 rafinării cu capacitate însumată de 32 de milioane de tone. Doar în ultimii 35 de ani, 60% din rafinăriile din România au fost închise, iar la nivel european, industria de rafinare a cunoscut un declin major, cu circa 30 de rafinării închise în perioada 1995 – 2025.

Rafinăria va continua să reprezinte un pilon de stabilitate și profesionalism, furnizor special de produse cu valoare adăugată, menite să sprijine dezvoltarea mai multor sectoare industriale care depind de produsele obținute în Vega.

„Este o performanță remarcabilă faptul că Vega este pe harta energetică și astăzi, iar acest lucru se datorează tradiției industriale a Ploieștiului, oamenilor care au transmis, din generație în generație, apartenența la industria de rafinare, dar și celor care s-au ocupat de rafinărie, în special în momentele-cheie din evolutia sa de 120 de ani – Războaie Mondiale, regimului centralizat, dar și a tranziției către piața liberă. Vega are un statut special, dar nu privilegiat, iar Rompetrol Rafinare va continua povestea rafinăriei, cu responsabilitate față de oameni, comunitate, mediu și în acord cu obiectivele strategice ale acționarului majoritar”, a declarat Sorin Graure, directorul general al Rompetrol Rafinare.

Pe data de 18 noiembrie 1905, în Vega au pornit primele instalații de procesare a țițeiului, iar aprovizionarea cu materie primă, în acea perioadă, era realizată cu ajutorul carelor – țițeiul folosit provenea din zona Prahova.

Ulterior, țițeiul ajungea la rafinărie cu vagoane cisternă, 46 fiind deținute de rafinărie, alte 250 deservind rafinăria, dar aflate în proprietatea Creditului Petrolifer. Apoi, după investiții importante pentru acea vreme și din dorința de a crește eficiența în aprovizionare, rezervoarele rafinăriei au fost conectate la trei conducte – una din zona Buștenari – Recea și două din regiunea Moreni.

În primii ani de funcționare, rafinăria avea instalații pentru prelucrarea țițeiului, distilarea păcurei pentru uleiuri, rectificarea benzinei brute și rafinarea de gaz lampant și uleiuri. În 1905, la momentul pornirii, rafinăria avea 145 de persoane angajate (un director, 6 ingineri, 7 funcționari administrativi, 11 maiștri și 120 de lucrători calificați și muncitori).

În prima parte a secolului XX, volumele de țiței procesat se cuantificau în vagoane. Din datele consemnate oficial, circa 15.000 de vagoane au fost procesate anual, în medie, în perioada 1905 – 1915. Per total, în primii 30 de ani de funcționare, rafinăria Vega a procesat aproximativ 830.000 de vagoane cisternă, iar calculând că un astfel de vagon putea transporta, în medie, 20 de tone de țiței, rezultă că peste 16 milioane de tone de materii prime au ajuns în rafinăria Vega, în perioada 1905 – 1935.

După retehnologizările masive din anii 1940 și 1950, Vega a ajuns să proceseze constant câte un million de tone de materii prime, în fiecare an, până la începutul anilor 1980, când media anuală a scăzut la circa 750 de mii de tone. Ritmul a decelerat semnificativ odată cu tranziția către piața liberă, iar 1998 a consemnat minumul istoric de 42 de mii de tone procesate. Un total general al perioadei 1957 – primele 6 luni din 2025, arată peste 42,5 milioane de tone de materii prime procesate.

Redresarea a venit odată cu preluarea rafinăriei de către Rompetrol, realizată în 1999, care în 2004 a hotărât să renunțe total la procesarea țițeiului și să treacă pe un mix de semifabricate furnizate de Petromidia, intrată și ea în portofoliul Rompetrol.

Din 2007, odată cu trecerea Rompetrol sub Grupul KMG International, Vega a fost modernizată și a crescut constant randamentele de producție, atingând maximul perioadei moderne a existenței sale în 2018, când a procesat 406 mii de tone de materii prime venite din Năvodari.

Vega este astăzi singurul producător de bitum din țară, asigurând circa 20% din necesarul intern al României, întreaga producție fiind direcționată către piața internă. Rafinăria poate produce și bitum modificat cu polimeri, care se remarcă prin rezistența ridicată la uzură și variații de temperatură, elasticitate crescută care poate dubla durata de viață.

Rafinăria din nordul Ploieștiului este și singurul producător intern, dar și unul dintre cei mai mari la nivel european, în ceea ce privește hexanul. Solventul special produs în rafinărie acoperă în întregime cererea din România, dar asigură și un grad mare din necesarul altor state membre ale Uniunii Europene. Hexanul este utilizat în diverse industrii, cum ar fi cea petrochimică, farmaceutică, iar în industria alimentară este folosit cu succes ca agent de extracție.

La acestea, se adaugă și alte produse precum solvenți (white-spirit), benzine de chimizare (naphtha și light naphtha), combustibili de încălzire (calor și combustibil lichid ușor).

Rafinăria Vega este operată de Rompetrol Rafinare, compania care gestionează și Petromidia Năvodari, cea mai mare rafinărie din România.

Acționarii semnificativi ai Rompetrol Rafinare sunt KMG International (54,63% – direct și indirect) și Statul Român, prin Ministerul Energiei (44,7%).

10 momente-cheie din istoria rafinăriei Vega

• Pe 5 ianuarie 1905 se înființează Societatea Vega Ploiești, președintele Consiliului de Administrație fiind Titu Maiorescu. În același an, pornesc instalațiile rafinăriei, probele tehnologice sunt trecute cu succes, fiind create premisele pentru startul operării. La început, Vega avea o capacitate de circa 200 de mii de tone pe an
• În 1919, Vega devine a doua cea mai mare rafinărie din țară, după Astra Română. La acea vreme, în România funcționau 46 de rafinării
• Noile instalații ridicate, precum cea de bitum (1927), au majorat considerabil capacitatea rafinăriei Vega, care în 1938 ajungea în punctul maxim de dezvoltare – capacitate de aproape 1,5 milioane de tone pe an și circa 900 de angajați
• 1944 marchează cel mai dur bombardament din istoria României – Operațiunea Tidal Wave, care a țintit principalele rafinării. Vega a fost afectată în proporție de 40-60%
• La mijlocul anilor 1950, Vega este reconfigurată și își diversifică producția, fiind capabilă să obțină inclusiv detergenți, vaselină și bitum special
• În 1975, Vega este aproape de închidere, Partidul Comunist având planuri să facă un parc public în locul rafinăriei. Conducătorii regimului au fost convinși să abandoneze planurile, iar Vega a devenit principalul producător de catalizatori, folosiți de celelalte rafinării din țară
• În 1997, rafinăria este aproape de închidere, a doua oară în istorie, după 1975. Atunci, Guvernul României include Vega pe o listă de 16 companii vizate de lichidare. Și de această dată, rafinăria își continuă drumul, după mai multe luni de incertitudine
• Rafinăria Vega este cumpărată, în 1999, de Rompetrol SA, compania care a reușit să dubleze indicatorii financiari în doar 9 luni de la preluare. Rompetrol schimbă modelul de business, schimbarea decisivă fiind în 2004, an din care Vega nu a mai procesat țiței și s-a concentrat strict pe obținerea de produse cu valoare adăugată: bitum, hexan, etc.
• În 2007, an în care Rompetrol este preluat de Grupul KMG International, Vega modernizează instalația de bitum, iar la câteva luni distanța, este construită și singura instalație de bitum modificat cu polimeri realizată vreodată în România
• În 2019, Vega depășește 400.000 de tone procesate, anul următor stabilește un nou record în producția de bitum (123 de mii de tone), iar în 2022, prin investiții din instalația de Distilare în Vid, crește randamentele de la 60% la aproape 90%. Această perioadă oglindește noua etapă de dezvoltare, realizată sub KMG International