Record trist în România. Doar Bulgaria e sub noi la salariul pe oră. În ce domenii stăm tot mai rău

În perioada 2016-2025, România a înregistrat una dintre cele mai mari rate medii anuale de creștere a costului salarial orar din Uniunea Europeană (+13%), depășind semnificativ media UE27 și ritmul economiilor dezvoltate.

Costul mediu brut orar al forței de muncă a urcat la 12,9 euro în România în 2025, în creștere cu 9,3% față de anul anterior, aceasta ocupând în continuare ultimul loc după Bulgaria în clasamentul țărilor Uniunii Europene.

Din grupul de țări CEE, Croația și Polonia au avut cele mai mari costuri salariale orare în 2025, de 16,3 euro și respectiv 15,6 euro. În UE 27, media costului salarial brut pe oră este aproximativ 30 de euro pe oră, în timp ce în zona euro nivelul acestuia este de peste 30 de euro si chiart 40 de euro pe oră în anumite țări.

Rămânerea României în partea de jos a clasamentului european se explică prin efectul de bază scăzut, o structură economică axată pe valoare adăugată mică și o concentrare mai mare a forței de muncă în zona veniturilor reduse: 24% dintre salariații români câștigă sub 2/3 din mediana națională a salariului, față de o  medie UE de doar 14,7%. 

Construcțiile – debut timid în 2026

Volumul lucrărilor de construcții a scăzut anual cu 2,3% în ianuarie a.c. toate cele trei segmente de activitate intrând în teritoriu negativ. Reculul nu a fost unul foarte abrupt, însă sectorul pare că afișează o tendință de slăbiciune, ceea ce a făcut ca estimarea avansului anual pentru primul trimestru din acest an să fie ușor negativă.

Perspectiva lucrărilor de infrastructură rămâne rezervată pentru trimestrul I din 2026. Reducerea finanțării naționale în primele două luni, adoptarea tardivă a bugetului de stat pe acest an și condițiile meteo nefavorabile este posibil să fi menținut un volum redus al activității în infrastructură.

În zona rezidențială, dezvoltatorii mizează pe finalizarea proiectelor deja demarate. Pe segmentul nerezidențial, deși logistica rămâne un punct de sprijin, activitatea este susținută prioritar de relocări și optimizări, nu de extinderi. 

Comerțul și serviciile private tendință de scădere în trimestrul I 2026

Sectorul comerțului și serviciilor private – raportate lunar de către INS – care au o pondere de circa 50% din total economie, au scăzut lunar la nivel agregat cu aproape 6% în ianuarie, sugerând un posibil recul la nivel anual estimat în prezent la -1% în primul trimestru din acest an (+3% în T4 2025).

Comerțul cu amănuntul și serviciile prestate populației, care s-au contractat cu peste 9% și respectiv 13% în prima lună din acest an, semnalează o posibilă amplificare a scăderii anuale a consumului gospodăriilor nivelul PIB în primele trei luni din acest an.

Serviciile prestate companiilor par să fie într-o situație ceva mai bună, cu șanse rezonabile de a încheia trimestrul I în zona pozitivă, chiar dacă ritmul anual va fi unul mult mai redus (între 0-1%) comparativ cu T4 2025.

Transporturile rutiere, o activitate cu o pondere mare în total servicii prestate întreprinderilor, au încheiat T4 2025 în teritoriu negativ (-3,1%) și există riscul de amplificare a recului în prima jumătate a acestui an.

România: Presiune pe prețuri net superioară țărilor din regiune 

În România, creșterea costului unitar al producției la nivelul întregii economii (+16,1%) în T4 2025 a fost antrenată suplimentar, pe lângă presiunea venită din zona salariilor, de marjele de profit & impozite nete.

Scăderea semnificativă a costului unitar real al muncii în România (-6,8%) confirmă faptul că valoarea generată în economie s-a redistribuit dinspre salariați către capital și bugetul de stat. Practic, costul unitar al producției a crescut mult mai rapid decât cel salarial per unitatea de producție.

Spre deosebire de România, în economii precum Cehia sau Ungaria, marjele comerciale și impozitele au avut valori negative. Aceasta a arătat că firmele din aceste țări și-au comprimat marjele de profit pentru a acomoda creșterile salariale, cu efect pozitiv asupra stabilității prețurilor.

Polonia a reușit să neutralizeze parțial presiunea salarială nominală și printr-un vector de productivitate solid. Această ”absorbție prin eficiență” a permis o creștere sustenabilă a veniturilor, menținând în același timp prețul unitar al producției la un nivel mult mai competitiv.