Refacerea terenurilor degradate de activitatea umană ar costa 2,6 trilioane de dolari, până în 2030

Secetele mai frecvente și severe ca urmare a schimbărilor climatice, combinate cu nevoile alimentare ale unei populații în creștere, au însemnat că societățile sunt expuse unui risc mai mare de tulburări, dacă nu se iau măsuri, a spus Ibrahim Thiaw înaintea discuțiilor de la Riad săptămâna aceasta.

O mare parte din suma aproximativă de un miliard de dolari pe zi necesar va trebui să provină din sectorul privat, a spus Thiaw, care este secretarul executiv al Convenției Națiunilor Unite pentru Combaterea Deșertificării (UNCCD).

„Majoritatea investițiilor în restaurarea terenurilor din lume provine din bani publici. Și nu este corect. Pentru că, în esență, principalul motor al degradării terenurilor în lume este producția de alimente, care este în mâinile sectorului privat”, a spus Thiaw, adăugând că de acum oferă doar 6% din banii necesari pentru reabilitarea terenurilor deteriorate.

„Cum de că o parte degradează terenul, iar cealaltă parte are sarcina de a-l restaura și de a-l repara?”, a spus Thiaw, recunoscând în același timp responsabilitatea guvernelor de a stabili și aplica politici și reglementări bune de utilizare a terenurilor.

Cum se vor găsi 2,6 trilioane de dolari

Pentru a atinge 2,6 trilioane de dolari – sumă aproximativ egală cu producția economică anuală a Franței – lumea trebuie să reducă un decalaj anual de 278 de miliarde de dolari, după ce doar 66 de miliarde de dolari au fost investiți în 2022, potrivit ONU.

Terenurile afectae, totalizând aproximativ 15 milioane de kilometri pătrați, – mai mari decât Antarctica – erau deja degradate și creșteau cu aproximativ 1 milion de kilometri pătrați în fiecare an.

Obținerea unui acord privind întărirea obligațiilor legale ale statelor va fi, totuși, printre acordurile mai dificile de încheiat, a spus Thiaw, adăugând că unele țări „nu sunt pregătite să aibă un alt instrument obligatoriu din punct de vedere juridic”, în timp ce altele consideră că este important.

În timp ce țările și-au asumat deja angajamente de a proteja aproximativ 900 de milioane de hectare de teren, trebuiau să stabilească un obiectiv mai ambițios de 1,5 miliarde de hectare și să accelereze ritmul.

Eșecul de a conveni asupra măsurilor de refacere a terenurilor degradate ar afecta în cele din urmă eforturile paralele conduse de ONU de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră dăunătoare climei și de a proteja biodiversitatea, a spus Thiaw, agricultura reprezentând 23% din emisiile de gaze cu efect de seră, 80% din defrișări și 70%. % din consumul de apă dulce.

„Resursele despre care vorbim nu sunt caritate”, a spus Thiaw, adăugând: „Deci este important să vedem aceasta nu ca pe o investiție pentru africanii săraci, ci ca pe o investiție care va menține lumea echilibrată”.