Rivalitatea tradiţională dintre Marea Britanie şi Franţa continuă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Premierul britanic David Cameron a redeschis luni ostilităţile cu Franţa, declarând că va „desfăşura covorul roşu” în faţa cetăţenilor francezi care doresc să se mute după înfiinţarea taxei fiscale de 75%, promisă de Francois Hollande.

Replica a venit din partea ministrului francez al Muncii, Michel Sapion, marţi, care a afirmat că acest covor roşu „riscă să se scufunde” în Canalul Mânecii.

Pe acelaşi ton, anterior generalul De Gaulle a refuzat de două ori intrarea „calului troian american” în Comunitatea Economică Europeană, în timp ce Francois Mitterand afirma despre Margaret Thatcher că „are buzele lui Marilyn şi ochii lui Caligula”, după ce aceasta a retras Marea Britanie din Politica Agricolă Comună.

De la invazia lui Wilhelm Cuceritorul la înfrângerea de Waterloo, trecând prin moartea Ioanei d’Arc, cei mai buni inamici din Europa au făcut schimb de focuri şi de glume, colaborând totodată activ pe scena internaţională atunci când în joc se afla influenţa lor.

Rivalitatea dintre conservatorul Cameron, sprijinit de o majoritate eurosceptică, izolaţionistă de fapt, şi socialistul Hollande, nu are nimic surprinzător, după ce acesta l-a sprijinit în campania prezidenţială pe Nicolas Sarkozy.

Dar chiar şi preşedintele UMP a avut dificultăţi în primă instanţă cu şeful guvernului „Albionul Perfid”. „Uşa va fi deschisă pentru băncile franceze şi abia aşteptăm să le primim în Marea Britanie”, declarase David Cameron în ianuarie 2012, la încheierea unui summit european, după ce Sarkozy îşi anunţase intenţia de a înfiinţa o taxă pe tranzacţiile financiare, pentru ca acum Hollande să reia exact aceeaşi idee. Nicolas Sarkozy, care nu a ratat niciun prilej de a-l lăuda pe fostul premier britanic Tony Blair, i-a spus atunci lui Cameron că a ratat un un prilej de a tăcea în plin summit european pe tema crizei datoriilor.

În decembrie 2009, numirea lui Michel Barnier la Comisia Europeană în schimbul pieţei interne şi serviciilor financiare, l-a determinat pe patronul Medef, Laurence Parisot, să vorbească despre o „formă specială de război economic” între cele două state.

Confruntarea Blair-Chirac

Relaţiile s-au tensiont din nou pe tema reformei politice agricole comune (PAC), Chiraq a ajuns la un acord cu Germania fără ştirea Marii Britanii, ceea ce l-a determinat pe Blair să declare că „a împiedica o reformă a PAC înseamnă a-ţi asuma responsabilitatea pentru foametea din lume”, preşedintele francez reproşându-i că este „prost crescut” întrucât nimeni nu i-a mai vorbit aşa.

Veto-ul ridicat de Franţa faţă de războiul din Irak şi calificarea lui Blair drept un „caniche” al Statelor Unite, a încins şi mai tare spiritele, cotidianul The Sun asimilându-l pe Chiraq unui lider francez corupt, care a ripostat că „nu poţi avea încredere într-un popor cu o bucătărie atât de proastă”.