România e pe modul de supravieţuire: „Doamne-ajută şi să nu se strice nimic, când e frig şi consumul de gaze creşte” – Chisăliţă

„Când vine gerul, România intră în modul de supravieţuire. Nu în modul de eficienţă, nu în modul de strategie, nu în modul de stat funcţional. Modul „Doamne-ajută şi să nu se strice nimic”. Între 14 şi 18 ianuarie 2026, frigul a apăsat pe două pedale simultan: gazele şi electricitatea. Şi, ca de obicei, ţara a simţit instantaneu efectul. Consumul zilnic de gaze a crescut în această perioadă cu 5% – pentru încălzirea populaţiei, pentru CET-uri, pentru industrie, iar tranzitul de gaze către Republica Moldova cu 15%. Consumul orar la vârf de electricitate a sărit cu 7%, mai ales în zonele unde oamenii bagă în priză orice le ţine casa caldă, fie că e soluţie de avarie sau de disperare. În mod normal, acest „cocktail” înseamnă o singură concluzie: scumpiri. Pentru că, în România, energia nu e ieftină când e nevoie de ea. Şi atunci, pe fondul gerului, preţul gazului a început să urce. PZU gaze a crescut cu 13% din 14 ianuarie. Asta nu e „o fluctuaţie”. E un semnal clar de alarmă: cererea a crescut brusc, presiunea pe aprovizionare s-a intensificat, iar capacităţile de import şi tranzit au devenit puncte nevralgice. Cu alte cuvinte, România a intrat în zona în care gazul devine resursă sub presiune, iar fiecare metru cub economisit începe să conteze financiar şi operaţional”, a explicat Chisăliţă, într-o analiză publicată luni citată de Agerpres.

Potrivit sursei citate, această situaţie a declanşat automat un reflex, păstrarea gazului pentru consumatorii prioritari, fără a fi ars în centrale termoelectrice.

„Dacă ai alternative, când gazul e scump, nu îl transformi în electricitate, deoarece asta înseamnă facturi mai mari, importuri mai mari, dependenţă mai mare şi, în final, vulnerabilitate. Şi totuşi, în ianuarie 2026 apare fenomenul aparent „paradoxal”. În acelaşi interval în care gazul s-a scumpit, PZU la electricitate a scăzut cu 35%. Asta ar trebui să ridice sprâncenele oricui a trăit ultimii ani în Europa, unde regula a fost simplă şi brutală: gaz scump = curent scump. Şi nu doar scump, ci dureros de scump, cu economie lovită, industrie sufocată şi populaţie pusă să aleagă între căldură şi mâncare. Dar România, pe 18 ianuarie 2026, a avut o fereastră rară de protecţie. Nu pentru că Guvernul a fost genial. Nu pentru că autorităţile au planificat magistral. Ci pentru că a bătut vântul şi oferta ieftină a crescut masiv. Importurile au scăzut raportat la consum. Cărbunele a scăzut. Eolianul a crescut. Iar efectul esenţial este unul pe care propaganda anti-eoliană îl ignoră intenţionat: preţul electricităţii a coborât, cererea a scăzut, oferta alternativă a fost suficient de mare ca să înlocuiască producţia scumpă. Pe 18 ianuarie 2026 s-a produs ceea ce în termeni economici se numeşte „decuplare” între gaz şi electricitate. Gazul s-a scumpit, curentul s-a ieftinit. Cererea a crescut la ambele forme de energii, dar piaţa de electricitate a primit o gură de vânt”, notează specialistul.

Acesta a menţionat, totodată, că hidrocarburile folosite pentru producerea de energie electrică au scăzut la jumătate în noaptea de 17 spre 18 ianuarie, şi cu 25% în prima parte a zilei de 18 ianuarie.

Analiza AEI subliniază faptul că, în aceeaşi zi, s-au economisit circa 2,8 milioane mc de gaze, cu consumuri ridicate de gaze în România şi cantităţi importante de gaze tranzitate către Republica Moldova.

„Fără această „plasă” oferită de producţia eoliană, în România ar fi nevoie de până la 2,8 milioane mc/zi suplimentar, ceea ce ar fi putut împinge importurile plus tranzitul de gaze până la limite problematic de atins. Gazul neconsumat în România înseamnă mai multă stabilitate şi predictibilitate şi peste Prut. Asta e solidaritate energetică reală, nu postări pe reţele sociale. Concluzia este că România a câştigat pe două fronturi în acelaşi timp. A protejat consumatorii de electricitate de scumpire, a economisit o cantitate de gaz exact când gazul era scump şi a redus dependenţa de importuri într-un moment critic. Iar asta s-a întâmplat pentru că, în această zi, sistemul energetic a avut alternative. Aşa că întrebarea corectă nu este dacă energia eoliană „ne ajută”. 18 ianuarie 2026 nu a fost doar o zi cu vânt. A fost o zi în care România a văzut, negru pe alb, cum arată un episod de securitatea energetică, nu improvizaţie, nu „merge şi-aşa”, ci alternativă reală, ieftină şi disponibilă”, subliniază Chisăliţă.

Reprezentantul AEI este de părere că, fără a nega rolul actual al energiei eoliene, acest scenariu trebuie tratat ca o temă strategică pentru viitor, pentru pregătirea unor măsuri de siguranţă: diversificarea surselor, rezerve de capacitate flexibilă, stocare de energie şi management inteligent al cererii, concomitent cu dezvoltarea „autonomiei energetice”.