România fără farduri: o ţară de profesori, vânzători şi paznici

Ce profesează cei mai mulţi români?
ECONOMICA.NET a obţinut de Institutul Naţional de Statistică (INS) date exhaustive referitoare meseriile în care lucrează cei mai mulţi salariaţi români.
Cei mai mulţi angajaţi români sunt profesori de gimnaziu şi liceu. În cifră absolută, 114.700. Cifra a fost comunicată de INS la solicitarea ECONOMICA.NET
La distanţă sensibilă de profesori se situează vânzătorii. Ca să fie mai limpede, în clasamentul ocupaţiilor românilor, cea de vânzător se află pe poziţia a doua. Peste 107.000 de români lucrează ca vânzători, potrivit datelor transmise de INS.
Peste 99,100 de români lucrează ca muncitori necalificaţi în industria prelucrătoare şi peste 82,000 de salariaţi români lucrează ca şoferi.
Poziţia a cincea din clasament este ocupată de paznici. Peste 72,200 de români îşi câştigă existenţa ca paznici.
Directorii generali, executivi şi asimilaţi urmează în topul ocupaţiilor românilor. Peste 63,200 de români sunt încadraţi ca directori, ne transmite INS.
După directori, în topul ocupaţiilor cu cei mai mulţi salariaţi români urmează muncitorii necalificaţi (în alte industrii decât cea sus-menţionată), agenţii de vânzări, asistenţii medicali generalişti şi pe ultima poziţie – economiştii. Peste 55,600 de români sunt încadraţi ca economişti, potrivit INS.

Precizări metodologice
Cifrele comunicate de INS vizează primele zece ocupaţii din economia românească, funcţie de numărul salariaţilor care au lucrat cel puţin 21 de zile, cu program complet de muncă, în octombrie 2011. Sunt singurele date actualizate de care dispune INS pe acest subiect, colectate când a realizat ancheta salariilor la nivel naţional.
Numărul salariaţilor prezentat mai sus cuprinde numărul persoanelor cu program complet de lucru, care au lucrat cel puţin 21 de zile în luna octombrie 2011 şi care au fost sau urmau să fie plătite integral pentru această muncă. INS nu a prins în cifrele comunicate mai sus ucenicii care fac practică în întreprindere, persoanele cu contract de muncă la domiciliu, persoanele cu mai puţin de o normă întreagă, persoanele angajate în perioada de probă, stagiarii.
În categoria salariaţilor cu program complet de lucru (care au lucrat cel puţin 21 zile) nu s-au inclus salariaţii care au beneficiat de indemnizaţia de minimum de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.
În categoria zilelor lucrate intră şi zilele de concediu de odihnă, precum şi alte zile nelucrate, dar pentru care s-au plătit integral drepturile din fondul de salarii (exclusiv concedii medicale).
Mai precizăm că ocupaţiile prezentate mai sus sunt operaţionalizate conform nomenclatorului unitar al ocupaţiilor, mai precis conform Clasificării Ocupaţiilor din România (COR).

Promisiunile universităţilor obscure sunt puse la zid de România necosmetizată, care aparţine profesorilor (mai ales după cele mai slabe rezultate din ’90 încoace la titlularizarea şi la BAC-ul din 2011), a vânzătorilor, muncitorilor necalificaţi, şoferilor şi paznicilor.

În piaţă, cei mai mulţi români lucrează ca profesori, vânzători, muncitori necalificaţi, şoferi şi paznici. Universităţile formează economişti, pedagogi, jurişti, specialişti în Ştiinţe Politice şi filologi, în această succesiune, aşa cum am arătat într-o analiză publicată în 2011. Unde sunt licenţiaţii şi „specialiştii” în acest clasament al ocupaţiilor?

Universităţile de talie mică de stat şi cele particulare (ca să nu mai vorbim de cele mari) susţin că formează specialişti căutaţi acum pe piaţa muncii. În realitate, recrutorii avertizează că avem foarte puţini specialişti, semnificativ mai puţini decât poate absorbi piaţa în acest moment, aşa cum ECONOMICA.NET a mai scris.

Scriam în 2011 că universităţile din România formează în jur de 70,000 de economişti anual, peste 17,000 de jurişti pe an şi peste 10,000 de filologi în fiecare an. Mult, puţin? În ultimii 13 ani, numărul absolvenţilor din aceste specializări (şi nu numai) a urcat abrupt. De exemplu, în anul universitar 1996/1997, peste 22,000 de tineri au obţinut diploma de economist, faţă de peste 72,000 de absolvenţi de Economie, în anul universitar 2009/2010.

Iată, în continuare, cum a evoluat numărul absolvenţilor din aceste specializări în ultimii 13 de ani.
Economiști: de la 22.887 pe an (în 1996/1997), la 72.641 pe an (în anul 2009/2010).
Juriști: de la 10.362 pe an (în 1996-1997), la 17.954 absolvenţi pe an (în anul 2009/2010).
Filologi: de la 6.803 pe an (în 2001/2002), la 10.705 absolvenţi pe an (în anul 2009/2010).
Pedagogi: de la 2.404 pe an (în 1996-1997), la 20.647 pe an (în anul universitar 2009-2010).
Absolvenţi de Ştiinţe Politice şi Administrative: de la 986 pe an (în anul universitar 2000-2001), la 13.625 pe an (în anul universitar 2009-2010).

Totuşi, aceste creşteri semnificative ale numărului de absolvenţi în ultimii ani nu sunt îngrijorătoare sau „rele” a prioric. Dimpotrivă, ar fi oportune dacă ele ar reflecta/ s-ar întâlni cu cererea din piaţă pentru absolvenţi cu expertiză în domeniile respective. Iar aici avem câteva probleme mari, toate gravitând în jurul faptului că oferta „nu se întâlneşte cu cererea”, ori pentru că prima (oferta de absolvenţi) e supradimensionată, ori pentru că universităţile împart diplome cu „prea” multă generozitate (în general, oricui dispus să plătească pentru ele).

În cazul supradimensionării ofertei de absolvenţi în piaţă, ştim că ce sare peste necesarul de oameni pe care companiile sunt dispuse să-i angajeze, „nu se vinde”. Dacă nu se vinde şi stă „încremenit” pe piaţă, recurge în definitiv la o tranzacţie neprofitabilă, în acest caz, la posturi sub pregătirea dobândită şi certificată prin diplome. În situaţia absolvenţilor cu diplomă care serveşte ca accesoriu indispensabil într-o listă lungă de certificări obţinute fraudulos sau superficial, ei rămân nevânduţi pe piaţa muncii, pentru că pur şi simplu nu au cum să aducă plusvaloare angajatorului, oricine ar fi el.

Ştim că autorităţile nu au comandat o statistică exhaustivă referitoare la câţi absolvenţi de facultate din fiecare specializare antemenţionată sunt prinşi în piaţa muncii şi pe ce poziţii performează (Ministerul de resort are în plan acest lucru). Trebuie să precizăm totuşi că o serie de universităţi/facultăţi urmăresc îndeaproape gradul de inserţie pe piaţa muncii a absolvenţilor lor.
Este oportună o statistică exhaustivă a poziţiilor ocupate de absolvenţii de facultate din două motive importante: ca să ştim exact ce specializări formează într-o măsură semnificativă şomeri licenţiaţi şi ca să ştim câţi licenţiaţi recurg la posturi sub calificarea lor. Relevanţa raţionamentului: nu ştim câţi absolvenţi de facultate lucrează ca vânzători, paznici şi şoferi. Rezultatele Recensământului din 2011 vor aduce lumină în această problemă.

Denumire ocupaţie	Numărul salariaţilor care au lucrat cel puţin 21 zile, cu program complet, în luna octombrie 2011 nr persoane
TOTAL ECONOMIE din care:	3.534.007
Profesori în învăţământul secundar	114.700
Vânzători în magazine	107.548
Muncitori necalificaţi în industria prelucrătoare neclasificaţi în grupele de bază anterioare	99.160
Şoferi de autoturisme şi camionete	82.299
Paznici	72.275
Directori generali, directori executivi şi asimilaţi	63.260
Muncitori necalificaţi neclasificaţi în grupele de bază anterioare	60.146
Agenţi de vânzări	59.058
Asistenţi medicali generalişti	57.295
Economişti	55.610

Sursa tabel: INS, la solicitarea ECONOMICA.NET

Citeşte şi Indicatorul care decide viitorul învăţământului superior în România.