România ocupă locul 53 din 126 de state la nivel mondial, după numărul de manageri-femei

România se situează înaintea unor ţări precum Germania, unde ponderea femeilor manager este de 31,1%, Austria (30%), Olanda (29%) sau Danemarca (28,4%) dar este devansată de Republica Moldova, locul 10 la nivel global, unde ponderea femeilor manager este de 44,1%. Ungaria locul 28 în acest clasament, iar Bulgaria locul 35, scrie Agerpres.

Potrivit OIM, ţara cu cea mai mare pondere a femeilor manager este Jamaica (59,35), urmată de Columbia (53,1%), Insula Sfânta Lucia (52,3%), Filipine (47,6%), Panama (47,4%), Belarus (46,2%) şi Letonia (45,7%). La celălalt capăt al clasamentului se află Pakistanul unde doar 3% dintre manageri sunt femei, alături de Algeria (4,9%) şi Iordania (5,1%).

De asemenea, OIM include România în rândul ţărilor în care în perioada 2000-2012 ponderea femeilor în poziţii de manager a crescut cu peste 5%, în timp ce ţări precum Germania, Cehia, Franţa, Danemarca şi Finlanda au înregistrat o creştere mai mică de 5% la acest indicator.

În ceea ce priveşte prezenţa femeilor în funcţii de manageri de top şi la nivel mediu, România se plasează pe locul 24 din 49 de ţări, cu o pondere de 31,1%, devansând din nou ţări precum Germania (28%), Austria (27%) sau Olanda (28,4%). La acest capitol, clasamentul este condus de Republica Dominicană, unde femeile ocupă 55,8% din funcţiile de manageri de top şi la nivel mediu, în timp ce la coada clasamentului este Turcia, unde doar 14,3% din funcţiile de manageri de top şi la nivel mediu sunt ocupate de femei.

Raportul OIM arată că, cu cât este mai mare o companie, cu atât scad şansele ca o femeie să ocupe poziţia de top. Doar 5% din cele mai mari companii ale lumii sunt conduse de femei CEO. Cu toate acestea, lipsa femeilor în poziţii de conducere ar putea afecta rezultatele unei companii, OIM subliniind că studiile arată că există o corelaţie între participarea femeilor şi succesul în afaceri.

OIM recomandă companiilor să promoveze egalitatea de sexe prin întărirea politicilor împotriva hărţuirii sexuale, evaluarea performanţelor în funcţie de rezultate, numirea femeilor în poziţii de răspundere şi sprijinindu-le prin programe de asistenţă la creşterea copiilor.