România, pe ultimul loc în UE la inovare. Ce avantaje au companiile locale care investesc în cercetare și dezvoltare

Datele Eurostat arată un decalaj uriaș între România și restul țărilor Uniunii Europene când vine vorba de finanțarea sectorului de cercetare și dezvoltare și procentul de companii inovatoare. Astfel, doar 8,8% dintre întreprinderile din România erau active în inovare în 2022, față de 51,4% la nivelul UE. În comparație, peste 26% din companiile din Bulgaria desfășurau activități de inovare de produse sau servicii, iar în Ungaria, Polonia și Slovacia ponderea întreprinderilor inovatoare depășea 30%.

În același timp, România este ultima în UE din punctul de vedere al investițiilor publice în cercetare și dezvoltare, alocările bugetare pentru acest sector fiind de doar 0,09% din PIB în 2025, în scădere de la 0,28% din PIB în 2016. În schimb, Polonia și-a majorat cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare de la 0,33% din PIB în 2016 la 0,47% din PIB în 2025.

Subfinanțarea cercetării în România nu este ceva nou, dar devine o frână în condițiile în care competitivitatea economică depinde tot mai mult de inteligență artificială, digitalizare, tranziție energetică, biotehnologie și tehnologii avansate de producție.
În acest context, instrumentele de sprijin pentru companii, precum facilitățile și creditele fiscale sau granturile pentru activități de cercetare și dezvoltare sunt pârghii esențiale pentru recuperarea decalajului de competitivitate.

Prima opțiune: facilitățile fiscale pentru cercetare și dezvoltare

Companiile care desfășoară activități eligibile de cercetare și dezvoltare pot beneficia de stimulente fiscale, cu condiția ca proiectele și cheltuielile să fie documentate riguros, iar activitățile să îndeplinească criteriile aplicabile cercetării aplicative și/sau dezvoltării experimentale.

Mecanismul fiscal actual permite o deducere suplimentară de 50% pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare, generând un beneficiu fiscal efectiv de aproximativ 8% din valoarea cheltuielilor eligibile. Începând cu 2026, contribuabilii pot opta, în anumite condiții, pentru un credit fiscal de 10% din cheltuielile eligibile, ca alternativă la deducerea suplimentară de 50%.
Creditul fiscal de 10%, pe lângă oferirea unui beneficiu fiscal mai mare (10% comparativ cu 8%), se scade direct din impozit, iar diferența neutilizată poate fi compensată cu alte obligații fiscale sau restituită într-un termen de până la patru ani. Suma restituită va fi tratată ca venit neimpozabil.

Pentru grupurile supuse impozitului minim global (Pillar Two), creditul fiscal de 10% este tratat ca un credit fiscal rambursabil calificat. Prin urmare, creditul fiscal de 10% nu conduce la diminuarea ratei efective de impozitare în aceeași măsură ca deducerea suplimentară de 50%.

În plus, pachetul OECD Side-by-Side permite ca începând cu anul 2026 atât creditul fiscal, cât și deducerea suplimentară, să fie considerate stimulente fiscale calificate (qualified tax incentives). În anumite limite, acestea pot fi tratate ca o majorare a impozitelor acoperite, ceea ce poate îmbunătăți rata efectivă de impozitare în scop Pillar Two. Aplicarea concretă trebuie însă analizată de la caz la caz.

Alegerea între deducerea suplimentară și creditul fiscal nu ar trebui făcută automat. Decizia trebuie să țină cont de profitabilitatea companiei, profilul fluxurilor de numerar, tratamentul contabil și fiscal al cheltuielilor, precum și de regulile privind ajutorul de stat și impozitul minim global (Pillar Two).

În paralel, propunerile recente ale Comisiei Europene din pachetul Tax Omnibus merg în aceeași direcție și au în vedere un cadru comun european de deductibilitate pentru anumite investiții utilizate direct în cercetare și dezvoltare. Este un semnal că stimularea fiscală a acestor investiții devine o prioritate și la nivelul UE.

O altă facilitate existenta în legislația din Romania este amortizarea super-accelerată pentru active noi achiziționate sau produse în 2026. Aceasta permite deducerea fiscală a 65% din valoarea activului în primul an de utilizare. Măsura poate fi importantă pentru companiile care investesc în echipamente de laborator, linii-pilot, infrastructură tehnologică sau active utilizate în dezvoltarea unor produse noi.

Din lista facilităților fiscale aplicabile pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, nu trebuie uitată nici exceptarea de la impozitare a veniturilor obținute de către angajații implicați în proiectele de cercetare-dezvoltare.

A doua opțiune: granturile pentru proiecte integrate de cercetare și producție

Programul „TechUp România”, aprobat de guvern la finalul lunii august, vine cu un ajutor mai substanțial pentru companiile inovatoare, care presupune finanțarea întregului parcurs, de la cercetare până la producție. Bugetul total al programului este de 5,3 miliarde de lei pentru perioada 2026–2032, cu o alocare medie anuală de aproximativ 759 de milioane de lei (150 de milioane de euro).

Programul vizează proiecte cu valori cuprinse între 5 milioane și 50 de milioane de lei. O condiție esențială este includerea a două componente succesive: o componentă de cercetare și dezvoltare, de minimum 2 milioane de lei și o componentă de producție, de minimum 3 milioane de lei, care poate include investiții în active corporale și necorporale.

Beneficiarul trebuie să asigure cel puțin 25% din costurile eligibile din surse proprii, fără suprapunerea cu alte forme de sprijin public. Pentru componenta de R&D, intensitatea ajutorului este de 50% pentru cercetare industrială și de 25% pentru dezvoltare experimentală, la care se pot adăuga bonusuri regionale.

Domeniile vizate de programul TechUp sunt cele cu potențial ridicat de transformare economică: inteligență artificială și calcul avansat, microelectronică, infrastructură digitală, biotehnologie, agri-tech, sănătate de precizie, energie verde și stocare, mobilitate și spațiu, materiale avansate, Industria 4.0 și securitate cibernetică.

Programul permite acordarea unui avans de până la 30% din valoarea anuală a grantului aprobat. În schimb, companiile vor trebui să accepte obligații de raportare trimestrială și de monitorizare a progresului. În cazul proiectelor DeepTech, acestea pot include teste plătite, scrisori de intenție din partea clienților sau certificări tehnice.

Drepturile asupra produsului sau serviciului și activitatea economică aferentă trebuie menținute în regiunea investiției pe perioada prevăzută de program. Această condiție face esențială analiza din timp a structurii juridice, a proprietății intelectuale și a localizării investiției.

Cum ar trebui planificată solicitarea unei astfel de finanțări?

În practică, înaintea depunerii cererii de finanțare, companiile trebuie să-și definească proiectul cât mai clar: ce problemă tehnologică rezolvă, care este elementul de noutate, ce activități țin de cercetare și ce activități țin de producție. Este importantă delimitarea activităților de cercetare-dezvoltare de cele de producție, întrucât programul tratează aceste etape ca două componente distincte ale aceluiași proiect.

De asemenea, este recomandabilă evidența separată a cheltuielilor, resurselor, echipamentelor și personalului implicat în activitățile de cercetare și dezvoltare. Documentarea etapelor tehnice, a testelor și a rezultatelor poate facilita justificarea cheltuielilor eligibile și îndeplinirea obligațiilor de raportare, în funcție de cerințele ghidurilor oficiale.

Un alt pas esențial este analiza financiară a proiectului. Contribuția proprie, intensitatea ajutorului și necesarul de finanțare pentru etapa de producție trebuie integrate într-un plan realist de cash-flow. Compania ar trebui să evalueze și modul în care grantul poate fi combinat cu facilitățile fiscale, pentru a evita dubla finanțare sau aplicarea necorespunzătoare a regulilor privind ajutorul de stat.

Înainte de depunere, proiectul ar trebui analizat și din perspectiva proprietății intelectuale, a localizării activității și a capacității de continuare a investiției. Ghidurile programului vor clarifica ulterior condițiile exacte și documentele necesare; până atunci, companiile își pot pregăti structura tehnică și financiară a proiectelor.

România nu poate reduce decalajul față de UE pe zona de cercetare și dezvoltare doar prin creșterea bugetelor publice. Este nevoie ca firmele să utilizeze activ instrumentele disponibile și să transforme facilitățile fiscale și granturile în proiecte comerciale concrete. Într-o economie în care doar una din unsprezece companii este activă în inovare, avantajul competitiv va aparține celor care încep să investească înainte ca presiune a pieței să îi oblige să o facă.

Autor: Andreea Mitiriță, Partener PwC România