România se pregătește să introducă un nou mecanism de sprijin pentru regenerabile, contractele pentru diferență (CfD). Ce știm acum

Contractele pentru diferență (CfD) sunt o schemă prin care investitorii în noi capacități de producție de energie electrică au garanția vânzării energiei care va fi produsă la un preț fix, vreme de 15 ani-cazul schemei românești. Este un ajutor de stat ce va fi acordat prin proceduri de licitaţie competitivă şi va lua forma unui contract bidirecţional pentru diferenţa între două prețuri: cel al pieței, pentru care se calculează o referință, și cel de exercitare cu care vine fiecare investitor care vrea să participe la licitație pentru a se califica la schemă.  Preţul de exercitare va fi stabilit prin procedurile de ofertare („pay-as-bid”, plată corespunzătoare preţului oferit), iar preţul de referinţă va fi calculat ca medie lunară ponderată în funcţie de producţie a preţului de piaţă al energiei electrice pe piața pentru ziua următoare (PZU).

Atunci când preţul de referinţă este mai mic decât preţul de exercitare, beneficiarul va avea dreptul să primească plăţi egale cu diferenţa dintre cele două preţuri. În schimb, atunci când preţul de referinţă este mai mare decât preţul de exercitare, beneficiarul va trebui să plătească diferenţa autorităţilor române. Prin urmare, schema garantează beneficiarilor un nivel minim de rentabilitate şi asigură în acelaşi timp faptul că beneficiarii nu sunt supracompensaţi pentru perioadele în care preţul de referinţă este mai mare decât preţul de exercitare.

România și-a asumat prin PNRR introducerea unui astfel de mecanism – este unul dintre jaloane, iar primii pași au fost făcuți. Ce știm până acum: 

Schema CfD va fi instituită vreme de 15 ani, timp în care investitorii care vin cu proiecte noi vor avea garanția acestui preț din partea statului, indiferent cum vor vinde energia produsă. Specific pentru România, cel puțin în aproape jumătate din acest interval de timp banii care va trebui dați nu vor fi plătiți de consumatori prin facturi, așa cum este practica, ci vin din Fondul de Modernizare al Comisiei Europene, un mecanism prin care și România primește banii rezultați din vânzarea certificatelor de emisii. Săptămâna trecută, Comisia Europeană a aprobat acordarea de către România a unei scheme de ajutor în valoare de 3 miliarde de euro (15,22 miliarde lei) în sprijinul instalaţiilor care produc energie eoliană onshore şi solară fotovoltaică, prin aplicarea mecanismului CfD. Dorința Guvernului ar fi ca impactul schemei asupra facturilor consumatorilor să fie zero pe toată durata schemei.

De această schemă ar urma să beneficieze investitori care vor pune în funcțiune, în total, 5.000 MW în eolian și fotovoltaic onshore, ceea ce ar dubla capacitatea actuală din regenerabilele dispecerizabile din România, care este de circa 4.600 MW. Transelectrica se va ocupa în final de decontarea sumelor.

Beneficiarii schemei vor fi stabiliți în urma unor runde de licitație în care fiecare va propune proiectul și prețul său de exercitare. Prima licitație pentru primii 2.000 MW, 1.000 în eolian și 1.000 în fotovoltaic, va fi organizată în acest an: procesul de licitație va fi demarat cel târziu până la sfârșitul acestei luni, depunerea ofertelor se va face cel mai târziu până la sfârșitul lunii iunie, iar selectarea câștigătorilor și semnarea contractelor ar urma să se facă în cursul lunii august, potrivit calendarului estimat de Ministerul Energiei. A doua licitație, cu 3.000 MW, câte 1.500 pentru eolian și solar, ar urma să fie lansată anul viitor.

Un investitor care va dori să participe la licitația de acum va avea o limită de capacitate cu care să se înscrie de 250 MW, potrivit informațiilor aflate de noi. Condițiile nu par a fi restrictive, din ce știm până acum – se acceptă la licitații proiectele care au doar aviz tehnic de racordare (ATR) sau chiar cele pentru care investitorul garantează că va fi obținut în maximum șase luni. Se va solicita o garanție de participare la licitație – nu știm în ce cuantum, iar, pentru ultima situație, investitorul o va pierde dacă în șase luni nu mișcă proiectul.

Va fi stabilit un preț maxim de exercitare, de la care investitorii vor oferta “în jos”. Nu știm încă la ce nivel va fi stabilit, surse apropiate situației spunând că el va fi însă semnificativ sub pragul de 100 de euro/MWh.