Potrivit unui comunicat al MADR transmis joi, subiectul va fi discutat în cadrul următoarei reuniuni a Consiliului Agricultură şi Pescuit (AGRIFISH), la iniţiativa celor două state membre.
„România şi Slovacia atrag atenţia asupra faptului că, deşi deţin împreună peste jumătate din populaţia de urs brun a Uniunii Europene, suportă în mod disproporţionat costurile, riscurile şi responsabilităţile asociate conservării acestei specii. Datele prezentate de cele două state evidenţiază creşterea constantă a populaţiilor de urs, precum şi impactul semnificativ asupra siguranţei publice, activităţilor agricole şi comunităţilor locale”, se arată în comunicat.
În acest context, România şi Slovacia solicită clarificarea aplicării prevederilor Directivei Habitate pentru populaţiile de mari carnivore aflate într-o stare favorabilă de conservare, recunoaşterea controlului ştiinţific al densităţii populaţiei ca instrument legitim de management şi analizarea posibilităţii unui regim de gestionare mai flexibil, similar celui adoptat la nivel european pentru lup.
Viceprim-ministrul Tanczos Barna, ministrul interimar al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a subliniat necesitatea adaptării instrumentelor de management la realităţile din teren.
„Conservarea biodiversităţii şi protejarea oamenilor trebuie să meargă mână în mână. România a demonstrat că poate asigura menţinerea unei populaţii viabile de urs brun, însă succesul conservării nu poate fi măsurat doar prin numărul exemplarelor. Atunci când comunităţile locale, fermierii şi cetăţenii suportă costuri şi riscuri tot mai mari, este nevoie de instrumente de management adaptate realităţii din teren. Aşa cum Uniunea Europeană a decis să introducă mai multă flexibilitate în gestionarea populaţiilor de lup, considerăm că aceeaşi abordare trebuie analizată şi în cazul ursului brun în statele membre unde specia a atins şi menţine o stare favorabilă de conservare”, a afirmat el.
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va continua să susţină, în cadrul dialogului european, măsuri care să permită menţinerea echilibrului între obiectivele de conservare a biodiversităţii, siguranţa cetăţenilor şi protejarea activităţilor economice desfăşurate în mediul rural.