Rusia a lansat cu succes o nouă rachetă intercontinentală

Obiectivul acestei rachete este de anihilare a unor sisteme antirachetă ca scutul elaborat de NATO, scrie agenţia Interfax, citând mai multe surse.

„Ogiva testată a atins ţinta de la poligonul Kura” din Kamceatka, o peninsulă la Oceanul Pacific din Extremul Orient rus, a adăugat purtătorul de cuvânt, citat de agenţia Interfax.

„Obiectivele acestei lansări au fost atinse”, a subliniat el.

O sursă militară a precizat pentru agenţie că acesta este cel de al doilea tir de testare a acestei rachete, primul test încheindu-se cu un eşec, pe 27 septembrie 2011.

O zi mai târziu, surse militare şi din cadrul industriei rachetelor anunţau că primul tir de testare a unei noi rachete strategice ruse, o rachetă de tip sol-sol, şi anume o versiune perfecţionată a rachetei intercontinentale de tip Topol-M, cu o rază de acţiune de peste 10.000 de kilometri, s-a soldat cu un eşec, ogiva căzând la sol la puţin timp după lansare.

Miercuri, mai multe surse au declarat totodată pentru Interfax că racheta testată are ca scop să anihileze scutul antirachetă dezvoltat de NATO în Europa, a cărui primă fază a fost declarată operaţională duminică, în cursul summitului Alianţei Nord-Atlantice de la Chicago, în nord-estul Statelor Unite.

„Aceasta este una dintre măsurile militaro-tehnice elaborate de către autorităţile politico-militare din Rusia ca răspuns la desfăşurarea unui sistem global de apărare antirachetă de către americani”, a declarat generalul Viktor Esin, un fost şef al unor trupe afectate rachetelor strategice.

Racheta „utilizează un nou tip de carburant, care îi permite să reducă timpul necesar de operare a propulsorilor în faza activă a traiectoriei” rachetei, a subliniat un alt militar pentru Interfax.

„În consecinţă, capacităţile unei astfel de rachete de a elimina un sistem de apărare antirachetă vor fi crescute”, a adăugat această sursă.

Rusia denunţă de mult timp proiectul de instalare a unui scut NATO antirachetă în Europa de Est de către Occident, o iniţiativă concepută cu scopul de a contrapara ameninţări venind dinspre ţări ca Iranul.

Lansat în 2010, acest proiect a devenit unul dintre principalele subiecte de discordie între Alianţa Nord-Atlantică şi Rusia, care îl consideră drept o ameninţare la adresa securităţii sale.

Moscova îl consideră, de fapt, o ameninţare la adresa securităţii sale şi cere să fie asociată la sistem sau, în caz contrar, să primească garanţii că acesta nu vizează capacitatea sa de disuasiune. Însă blocul militar occidental refuză în mod categoric, atent să îşi păstreze marja strategică de manevră.