S-au scumpit banii! Japonia, SUA și Marea Britanie plătesc 4-5% pentru împrumuturile pe termen lung, mult peste nivelul uzual

”Pe piețele financiare internaționale se petrece ceva ce poate fi începutul unui tsunami: SUA și Marea Britanie au fost nevoite să se împrumute, pe termen lung, la dobânzi de peste 5%. Enorm pentru aceste țări și nemaiîntâlnit de câteva decenii. Japonia a ajuns să ofere 4,1% pentru titluri de stat cu scadență la 30-40 de ani; niciodată în istorie Japonia nu s-a mai împrumutat la astfel de dobânzi (Japonia este cea mai îndatorată țară din lume, 260% din PIB dar, aproape toată, e doar la cetățenii ei)”, scrie fostul ministru de Finanțe, Ionuț Popescu, cel care a introdus cota unica de impozitare în România.

În prezent (sfârșit de mai 2026), randamentele obligațiunilor de stat pe 10 ani sunt aproximativ:

• SUA — între 4,5% și 4,6% pentru titlurile Treasury pe 10 ani.
• Germania — aproximativ 3,0% pentru Bund-urile germane pe 10 ani.
• Marea Britanie — în jur de 5,0% pentru gilt-urile britanice pe 10 ani

Germania rămâne considerată cel mai sigur debitor din Europa → cele mai mici dobânzi. SUA plătesc mai mult din cauza deficitului mare și a inflației încă ridicate. Marea Britanie plătește și mai mult, deoarece investitorii cer o primă de risc mai mare pentru: deficit, inflație, volatilitatea fiscală din ultimii ani. Diferențele acestea sunt foarte importante pentru costurile datoriei publice. La sute sau mii de miliarde împrumutate, chiar și o diferență de 1% înseamnă zeci de miliarde anual în plus la plata dobânzilor.

Caz special- Japonia

Japonia se împrumută în prezent pe 10 ani la aproximativ 1,5% – 1,6% pentru obligațiunile guvernamentale japoneze (JGB 10Y). Acest nivel este cel mai ridicat din ultimii ~15–17 ani pentru Japonia, dar încă mult sub dobânzile din SUA sau Marea Britanie.

Toată planeta aștepată ca în jur de 16 iunie 2026, banca centrală a Japoniei să crească dobânda cheie la 1%, față de 0,75% cât este în prezent. De ce este ciudat că au început să crească dobânzile în Japonia? Pentru că, de 20 de ani Japonia a lucrat cu dobânzi negative. Pentru că prima dată când bancherii japonezi au trebuit să lucreze cu dobânzi mai mari decât 0% au fost contrariați și nu au știut ce să facă.

De ce este importantă dobânda cheie a Japoniei pentru restul lumii? Deoarece Japonia are cea mai mare datorie publică din lume, chiar dacă este făcută la proprii deponenți. Deoarece japonezii, inclusiv firmele japoneze care au împrumutat statul pentru a acoperi pierderile generate de creșterea dobânzilor (japonezii au cumpărat titluri de stat când dobânda era sub 0%). În condițiile în care vor trebui să acopere pierderile din dobânzi, companiile vor trebui să vândă și aur și petrol și orice alte active lichide.

De exemplu, pentru a se salva de inflația galopantă, Turcia a vândut sute de tone de aur. Țările din Golf au vândut petrol. Toate aceste fluctuații generează mișcări în special în zona fondurilor de investiții și a fondurilor de pensii.

De ce este importantă Japonia? Inflația japoneză rămâne mai redusă decât în Vest; Investitorii japonezi cumpără masiv datorie internă; Bank of Japan a ținut ani întregi dobânzile aproape de zero și încă intervine indirect pe piață; Japonia are reputația unui debitor foarte stabil. Practic, un samurai al dobanzilor bancare.

Totuși, pentru Japonia problema este sensibilă deoarece: are cea mai mare datorie publică din lumea dezvoltată (peste 250% din PIB), chiar și o creștere modestă a dobânzilor poate mări foarte mult costurile bugetare. De aceea piețele urmăresc foarte atent orice majorare făcută de Bank of Japan.

Dobânzi la obligațiuni guvernamentale pe termen foarte lung

În Japonia randamentele pe 30–40 ani au crescut exploziv față de perioada 2010–2021, când erau aproape de zero. În SUA, pragul de 5% pe 30 ani este urmărit foarte atent deoarece crește enorm costul refinanțării datoriei federale. În Marea Britanie obligațiunile foarte lungi au fost afectate puternic încă din criza fondurilor de pensii din 2022. Germania încă se finanțează mai ieftin decât restul Europei datorită reputației fiscale și statutului de „safe haven” european.

Diferența între 10 ani și 30–40 ani arată câtă încredere au investitorii în stabilitatea pe termen lung. Dacă randamentele foarte lungi urcă rapid, piața începe să ceară o „primă de risc” pentru: inflație viitoare, datorie excesivă, dezechilibre fiscale, posibilă monetizare a datoriei.

În special cazul Japoniei este urmărit global deoarece are o datorie publică uriașă, a ținut decenii dobânzi aproape de zero, iar acum randamentele ultra-long au început să sară la maxime istorice.

România, încotro? Acum se împrumută cu 6,89% pe termen de 10 ani, în lei 

Romania se află într-o situație fiscală mai fragilă decât majoritatea statelor din UE, iar creșterea dobânzilor este una dintre cele mai importante vulnerabilități ale economiei românești în acest moment. România se împrumută pe 10 ani la aproximativ 7%, printre cele mai mari dobânzi din Uniunea Europeană.

Deficitul bugetar rămâne foarte mare, estimat încă la aproximativ 6–6,5% din PIB pentru 2026.  Statul trebuie să împrumute sume uriașe atât pentru deficit, cât și pentru refinanțarea datoriilor vechi ajunse la scadență. Necesarul brut de finanțare este estimat la aproximativ 265–285 miliarde lei în 2026. OECD avertizează că plățile de dobânzi vor ocupa tot mai mult spațiu bugetar dacă deficitul nu este redus.

Dacă dobânzile continuă să crească, România poate intra într-un mecanism periculos: statul plătește tot mai mult pe dobânzi. Dacă azi te împrumuți la 7% în loc de 4%, costurile explodează în câțiva ani. La sute de miliarde de lei datorie, diferența înseamnă zeci de miliarde anual doar dobânzi.

Dacă datoria este în creștere, investitorii cer dobânzi și mai mari pentru risc. Exact asta s-a văzut recent când tensiunile politice au împins randamentele românești în sus. Nu știm care este opinia privind datoria publică la nivelul partidelor care au format/vor forma viitorul guvern, în legătură cu acest risc.