1EUR = 4.7340 RON | Bucureşti 32 º

Finanţe şi bănci

Salariaţii au cumpărat fabrica şi au transformat-o în poveste de succes - 3 cazuri

Dintre nenumăratele companii cumpărate de asociaţiile salariaţilor (PAS), puţine au rezistat pe pieţele lor şi pe piaţa de capital. La puţine dintre ele, PAS-urile au fost acţionarii care să le dezvolte şi să le transforme în poveşti de succes. La trei dintre acestea PAS-urile constituie încă forţa care le propulsează. Chiar dacă, formal, ar fi putut să se dizolve, iar salariaţii să-şi vândă acţiunile, aşa cum au făcut în majoriatea celorlalte cazuri. În toate cele 3 reţete de succes, ingredientele obligatorii au fost directorii şi, în general, liderii responsabili.

05 iun, 2012 | Adrian N. Ionescu | ECONOMICA.net

Orice analist întrebat despre viitorul unei companii controlate de asociaţia salariaţilor (PAS) nu răspunde decât cu un cuvânt: preluarea, pentru că o astfel de companie suferă din principiu de suportul de finanţare al dezvoltării, care nu vine de la firma acționară majoritară, sau de la investitorul strategic, cum i se mai spune.

Şi atunci,  numai un management foarte performant, dacă nu şi inspirat, poate suplini finanţarea prietenoasă, atâta cât poate fi numită aşa, a unui acţionar majoritar bogat.

Cu atât mai remarcabile sunt reuşitele companiilor controlate de PAS și la care aceste asociații insistă să le asigure viitorul.

La producătoarea de piese auto Compa Sibiu, la fosta glorie a telefoniei româneşti Electromagnetica Bucureşti şi la producătoarea  de bere Bermas Suceava, asociaţiile salariaţilor (PAS) nu au fost folosite ca vehicule de investiţii ale unor moguli de piaţă locali sau naţionali, nici ca instrumente de preluare mascată, eventual ostilă.

 

Evoluţii diferite

 

În plină criză, acum patru ani, cele mai valoroase cinci pachete deţinute de asociaţiile PAS erau la companiile Compa Sibiu, Timpuri Noi Bucureşti, Atelierele Griviţa, Electromagnetica Bucureşti şi Artego Tg. Jiu.

Cele cinci concentrau 73% din valoarea acţiunilor la cele 23 de companii controlate de PAS la Bursă.

 Fosta mare producătoare de compresoare Timpuri Noi şi-a vândut terenul de peste 5 hectare, aflat ca la un kilometru de supermagazinul Unirea din centrul Capitalei. Mai există şi acum, acolo, un PAS, controlat de un director şi de doi trei parteneri.

După spargerea bulei imobiliare româneşti, Atelierele Griviţa nu mai valorează acum la bursă decât 19 milioane de lei şi aproape tot atât şi pachetul PAS. Compania este captivă, depinzând în proporţie de peste 80 % de comenzile transportatorului falimentar CFR Călători.

Pe de altă parte, Compa, Electromagnetica şi Bermas valorează mult mai mult decât preţul terenurilor lor cu vad comercial, spre deosebire de nenumăratele cazuri de la bursă, care au făcut ştiri de presă atunci când şi-au vândut terenurile.

Se vorbeşte puţin despre ele, sunt ilustre necunoscute pentru mulţi români, dar constituie de 20 de ani nişte miracole economice într-un mediu de afaceri ostil, în care sportul naţional preferat rămâne vânătoarea de active care aduc bogăţi rapide.

Compa Sibiu (simbol bursier CMP) este o companie care valorează 100 de milioane de lei la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) şi pe care exporturile de aproape 100 de milioane de euro de anul trecut o plasează în topul celor mai mari 100 exportatori români.

Electromagnetica Bucureşti (ELMA) are una dintre cele mai dramatice poveşti de succes din ultimii 20 de ani. A devenit furnizor şi producător de energie electrică, după ce nu a mai putut supravieţui în umbra Romtelecom şi după ce produsese zeci de ani centrale telefonice sub licenţa Bell ITT.

ELMA  valorează 114 milioane de lei la bursă. Regimul de dinainte de 1989 îi refuzase investiţiile pentru dezvoltarea centralelor electronice, iar după 1989 invazia exportatorilor a surprins Electromagnetica fără replică.

Bermas Suceava (BRM) este o companie mică, are o cotă de piaţă de abia 1% din berea care se bea în România, vinde mai ales în nordul Moldovei, dar cel puţin aici este un concurent de temut pentru coloşii acestei pieţe şi rezistă cu succes ofensivei acestora.

 

Varianta dizolvării

Există mai  multe alte PAS-uri care şi-au dezvoltat companiile şi nu au asistat neputincioase la desfiinţarea lor, ci dimpotrivă, au reuşit mulţi ani să alimenteze atractivitatea bursieră a companiilor lor, prin performanţele economice ale acestora.

Între cele din urmă, de pildă, se numără PAS de la Electroargeş Curtea de Argeş (ELGS), o faimoasă, pe vremuri, producătoare de electrocasnice,  de la producătoarea de uleiuri alimentare Argus Constanţa (UARG), sau de la producătoarea de materiale abrazive Carbochim Constanţa (CBC). Peste tot, însă PAS-urile s- au dizolvat, mulţi salariaţi au vândut acţiunile şi şi-au lăsat companiile vulnerabile la atacurile speculative şi la preluările ostile.

Acestea nu fac obiectul principal al acestui reportaj, tocmai pentru că fac obiectul unor lupte între acţionari încă în derulare inclusiv, mascat, în instanţele juridice.

O poveste de piaţă similară o trăieşte producătoarea de benzi industriale de cauciuc (mai ales pentru exploatările miniere) Artego Tg Jiu, o companie de aproape 52 de milioane de lei, care şi-a dublat valoarea în ultimele două luni, tocmai pentru că este aşteptată dizolvarea PAS şi deci începutul luptei pentru control.

Artego merită o abordare ulterioară separată.

 

Secretul reţetei

Ca să reuşească, chiar dacă sunt controlate de PAS, companiile respective trebuie să profite de echipe de conducere responsabile şi abile, care să ştie să cârmuiască firmele inclusiv prin perioadele dificile de restructurări şi concedieri, de căutare a noi linii de afaceri sau de revitalizare a celor vechi.

Compa, Electromagnetica şi Bermas au avut norocul să aibă astfel de echipe de conducere, care nu numai că şi-au asumat cu succes responsabilitatea dezvoltării lor încă din în perioada tulbure de la începutul anilor '90, ci continuă s-o facă şi acum şi nu dau semn că vor să confirme opiniile analiştilor.

Liderii companiilor respective, aceiaşi cu liderii PAS-urilor, au demonstrat, pe parcursul anilor că vor binele companiei  şi i-au convins pe acţionarii salariaţi de capacitatea lor de a-l asigura, încât chiar şi atunci când au fost nevoiţi să accepte concedierile, mulţi foşti salariaţi au rămas acţionari, potrivit oficialilor companiilor.

 „Cei ce nu şi-au cesionat drepturile altor angajaţi au înţeles valoarea acţiunilor companiei. Şi nici dividendele nu au fost de refuzat“, răspunde Elena Anisoi, director general al Bermas Suceava (BRM), întrebării ECONOMICA.NET. Bermas nu a fost în situaţia să concedieze decât atunci când a înlocuit tehnologiile învechite.

Mai de demult, însă, au fost vremuri în care privatizarea era sinonimul concedierilor în percepţia publică, iar Electromagnetica, de pildă, a fost nevoită să treacă prin mai multe valuri de restructurări, în căutarea unei noi linii de afaceri principale.

„De la început a trebuit să ne luptăm cu suspiciunea că, odată deveniţi patroni, şefii se vor comporta ca atare şi vor da afară sau vor vinde fabrica altora. Am ales calea transparenţei totale, am propus nişte reguli ale jocului clare, le-am respectat şi s-a dovedit că PAS-ul a fost şansa cea mare a fabricii. Mai ales în anii grei când au căzut comenzile de la Romtelecom“, rememorează Ioan Stancu, liderul de sindicat de la Electromagnetica.

În acei ani, compania bucureşteană  ar fi fost o pradă uşoară pentru vânătorii de tunuri imobiliare. Echipa de conducere a reuşit, totuşi, să transforme pericolul în afacere şi a dezvoltat un parc de afaceri, amenajând spaţii de birouri moderne, bune de închiriat, şi devenind un jucător de luat în seamă pe această piaţă.

 O menţiune specială o merită Electroargeş Curtea de Argeş (ELGS), chiar dacă acum nu mai există PAS acolo.

„Au fost salariaţi care nu şi-au vândut acţiunile, deşi locurile lor de muncă nu au putut fi salvate în procesul de restructurare  de care a fost nevoie în anii '90, pentru reorientarea afacerilor companiei şi pentru păstrarea şi dezvoltarea acelor direcţii care să asigure profit“,  a declarat Ion Gavrilă, fostul preşedinte al consiliului de administraţie şi fost director general, pentru ECONOMICA.NET.

Ioan Gavrilă este acum director adjunct, şi caută să-şi conserve influenţa asupra destinului companiei, odată cu pachetul de aproape 10% din acţiunile ELGS. Compania este controlată de un om de afaceri  controversat, Cătălin Chelu, şi de partenerii săi.

 

 

PAS-uri de viitor

Chiar după ce asociaţiile PAS de la Compa, Electromagnetica şi Bermas şi-au plătit datoriile, cu ajutorul cărora cumpăraseră pachetele majoritare sau de control, directorii lor au convins că reţeta PAS este în continuare câştigătoare şi că, mai bine decât să se dizolve, PAS-urile pot fi alianţele care să asigure apărarea în faţa preluărilor nu neapărat prietenoase.

„De ce să le dizolvăm şi să ne vindem acţiunile unor hiene de piaţă? Am modificat statutele şi am continuat să ne unim puterile ca să ne asigurăm dividendele“, spune  Elena Anisoi, de la Bermas (BRM).

BRM este controlată chiar de două PAS-uri, apărute pe măsură ce salariaţii au reuşit să strângă bani, şi care au 51,7 % din acţiuni. Nu există nici un alt acţionar semnificativ, niciunul cu mai mult de 5% din acţiuni, dovadă că nu există perspective de preluare, cel puţin în viitorul previzibil.

„Nu-i mare filozofie“, explică secretul reţetei de persuasiune, pentru  ECONOMICA.NET, Elena Anisoi, care este director la Bermas încă din 1990. „Ne-am făcut întotdeauna bugete realiste şi ne-am urmat planurile cu picioarele pe pământ. Ne-am finanţat cu credite bancare atât cât ne-a ţinut plapuma şi am capitalizat profiturile. Am explicat întotdeauna oamenilor oportunităţile, nevoile şi pericolele. Aşa am reuşit“, adaugă managerul moldovean.

Liderii Compa Sibiu (CMP) au mobilizat de fiecare dată forţele companiei în direcţia dezvoltării şi au reuşit, de cele mai multe ori, să convingă  acţionarii salariaţi să renunţe la dividende în favoarea finanţării dezvoltării.

CMP are, începând din 2004, „o politică de a nu se mai repartiza profitul pentru plata de dividende, întreg profitul urmând a se repartiza la surse proprii de dezvoltare. A fost necesară adoptarea acestei politici pentru a se asigura sursele necesare investiţiilor noi, cunoscându-se expunerea societăţii faţă de bănci şi firmele de leasing“, spune Ioan Deac, de 20 de ani director gemneral al Compa.

 PAS Electromagnetica a început un joc ceva mai dificil, pentru că nu mai are decât puţin peste 30% din acţiuni, alte 21 % fiind ale societăţii de investiţii financiare SIF Oltenia, cu care, cel puţin deocamdată, se află în bune relaţii.

„De ne-o ajuta Dumnezeu şi acţionariatul, o să continuăm să dezvoltăm linia de afaceri a corpurilor de iluminat cu led-uri şi să construim microhidrocentrale şi să le modernizăm pe cele pe care le operăm“, spune Eugen Scheuşan, de 22 de ani director la Electromagnetica (ELMA).

Declaraţia directorului ELMA caută, de fapt,  să atragă atenţia partenerilor de la SIF Oltenia, dar şi să atragă şi pe micii acţionari de partea strategiei sale de dezvoltare. Acţionari mici au aproape 50% din acţiuni. Mulţi sunt foşti membri PAS, sau apropiaţi ai acestora, şi sunt încă sensibili la cuvântul conducătorului lor.

 

 

Performanţe pe scurt

 

Compa Sibiu  a făcut din exporturi 82 % din  cifra de afaceri de peste 475 de milioane de lei (circa 110 milioane de euro), din care peste 33 de milioane de euro au fost obţinute din vânzarea către Bosh a „componentelor pentru ştergător de parbriz”, 27, 5 milioane de euro din exportul de corpuri de injectoare şi 22 de milioane de euro din vânzarea către Honeywell a componentelor  pentru turbosuflante.

 Profitul net al CMP, de  17,3 milioane de lei din 2011, a fost cu 82,5% mai mare decât cel din 2010.

 

Electromagnetica Bucureşti scoate curent din lanţul de microhidrocentrale de pe Valea Sucevei, vrea să se extindă participând la noi licitaţii ale Hidroelectrica, dar pariază şi pe corpurile de iluminat cu led-uri. Încă mai scoate cei mai mulţi bani din comerţul cu electricitate (are o cotă de piaţă de circa 2%) şi îşi bazează managementul de trezorerie şi pe chiriile luate din Electromagnetica Business Park.

Ca furnizor de electricitate, Electromagnetica a beneficiat şi de contractul cu energia ieftină de la Hidroelectrica. Dividendul mic, cu un randament de puţin peste 2% se explică şi prin  temerea că o eventuală renegociere a contractului cu Hidroelectrica îi va afecta semnificativ rezultatele.

ELMA a avut anul trecut afaceri de 495 de milioane de lei, care i-au adus un profit net de  15 milioane de lei, din care şi dă dividende în valoare de 2,7 milioane  lei.

 

Bermas Suceava îşi conservă porţia pe piaţa berii din România, cota de piaţă  deţinută de societate fiind de 1%.

Compania a dat peste 1,9 milioane de lei dividende,  cam tot profitul net, obţinut din afaceri de 23 de milioane de lei.

Compania este mică, dar bătaia pentru dividendele sale a fost mare, chiar şi în ultima zi de tranzacţionare „cu dividend“. Randamentul dividendului, de 6,1% (raportul preţ acţiune pe dividend pe acţiune) este suficient de superior dobânzilor bancare ca să fie mulţumitor.

 

Electroargeș Curtea de Argeș (ELGS) este prezentă în acest articol ca reprezentantă a categoriei companiilor valoroase scoase în bătaia puştii prin desfiinţarea PAS.

Gloria de altădată a electrocasnicelor românești face bani buni acum cu aspiratoarele şi a găsit o nouă nişă profitabilă cu un un dispozitiv de absorbţie şi ventilaţie a fumului şi a gazelor arse din coşuri, din cele amplaste pe hornuri ca să mărească tirajul cu ajutorul vântului vantului intr-un aliat de nadejde in asigurarea ventilarii.

În 2010 şi 2009 Electroargeş au acordat dividende de 2,1 milioane de lei din profiturile anilor anterior, de 4,7 milioane de lei. Apoi a urmat preluarea de către firmele lui Cătălin Chelu, scandalul privind neefectuarea de către acestea a opfertei de preluare obligatorie  prin lege, și o majorare de capital controversată, în urma căreia care apare un nou acționar semnificativ, Bran Oil, din același oraș cu gălățeanul Cătălin Chelu.

„Din profit noi am dat dividende acţionarilor, inclusiv actualilor şi foştilor salariaţi chiar şi în primii ani de criză. Fără falsă modestie,  noi am intuit criza care avea să vină şi am căutat noi pieţe de desfacere. Am fost din Polonia până în Maroc, pentru că bănuiam că recesiunea avea să diminueze comenzile de la clienţii tradiţionali“, povesteşte Ion Gavrilă, acum director general adjunct, la insistenţele redactorului ECONOMICA.NET.

Ion Gavrilă nu a dorit iniţial să declare nimic, ci să lase mailul trimis de redacţia noastră să-şi facă circuitul către uitare, pentru că la ELGS atmosfera este încordată.

Atmosfera a devenit încărcată după ce lupta pentru controlul companiei a fost câştigată de Cătălin Chelu, a cărui reputaţie este mai degrabă de mare jucător pe piaţa de capital decât de dezvoltator de companii. Multe din companiile din portofoliul care îl controlează Cătălin Chelu au fost folosite ca simple vehicule de investiţii.

Omul de afaceri gălăţean se află într-un litigiu prelungit cu SIF Oltenia şi la Argus  Constanţa, o altă firmă de succes controlată până nu foarte de mult de PAS. ARGUS  a fost una dintre preferatele investitorilor la Bursă dar acum litigiul o ţine suspendată de la tranzacţionare.

Încă din septembrie anul trecut, CNVM, autoritatea pietei de capital, a suspendat Argus de la tranzacţionare pe motiv că nu este clar cine administrează societatea.

CELE MAI NOI ȘTIRI

CELE MAI NOI ȘTIRI

OPINII ECONOMICA.NET

Iulian Enache

Vara neputinţei

NOOBZ.RO

NSTRAVEL.RO

CAPITAL.RO

OBIECTIV.INFO