Saxo Bank: Riscul deflaţiei nu este problema principală în Europa

Potrivit analizei trimestriale Saxo Bank, în ultimele trei luni, câteva bănci centrale globale au subliniat faptul că politica monetară poate să mai câştige timp, dar sunt necesare şi alte acţiuni. În buletinul trimestrial anterior, Banca Angliei a demonstrat în mod uluitor faptul că multiplicatorul de bani, ce justifică intervenţia băncilor centrale, nu funcţionează.

‘În acele circumstanţe, mingea e în terenul guvernelor. Într-o schimbare dramatică de poziţie, toate organizaţiile internaţionale, mai ales Fondul Monetar Internaţional şi G20, au cerut mai multe cheltuieli publice pentru a duce creşterea economică mai aproape de nivelul pre-criză. Nu există nicio îndoială că în acest trimestru cheltuielile fiscale vor fi în opul agendei pentru investitorii din toată lumea. Totuşi, adevăratul stimulent pentru cheltuielile publice este legat de dobânzile la împrumut record de mici pe pieţele financiare. Condiţiile globale de creditare sunt aproape cele mai relaxate din toate timpurile, cu un randament mediu al obligaţiunilor guvernamentale globale (toate garanţiile incluse) învârtindu-se în jur de 0,9%, care este mult sub media pe 10 ani de 2,30%. În unele cazuri, situaţia este şi mai neobişnuită, cum e în Germania, unde peste 80% din piaţa de obligaţiuni suverane are rate negative’, se menţionează în analiză.

În termenii stimulentelor fiscale, Asia deschide calea. Investiţiile din partea companiilor de stat a crescut cu 24% de la începutul anului în China într-o încercare de a compensa decelerarea investiţiilor private.

‘Scopul este acela de a evita un declin abrupt al economiei, dar accentuează şi supraproducţia industrială şi spirala deflaţionistă (care, totuşi, s-a diminuat de la începutul verii încoace datorită preţurilor globale mai mari ale mărfurilor). Pentru a limita efectele negative, recent au fost luate măsuri promiţătoare, inclusiv acordarea accesului egal investitorilor privaţi în educaţie şi servicii medicale, trimiţând echipe de inspectori care să se asigure, la faţa locului, că proiectele sunt realizate şi că se investeşte în infrastructură în zonele rurale, acolo unde este nevoie de fapt. Dacă se implementează, aceste decizi ar putea cu siguranţă să ajute la repararea economiei. Un impact similar poate fi cu greu aşteptat din partea pachetului de stimulente în valoare de aproape 28 de trilioane de yeni (deşi cheltuiala directă reprezintă doar 7,5 trilioane de yeni) ce a fost aprobat în luna august de Japonia. Ultimul pachet fiscal japonez ce valorează 28 de trilioane de yeni constă în principal în cheltuieli pe infrastructură şi subvenţii băneşti pentru familiile sărace’, susţine Christopher Dembik.

Spre deosebire de Japonia, riscul deflaţiei nu este problema principală în Europa.

‘În ciuda unor foarte slabe presiune inflaţioniste de fundal, nu există o schimbare în comportamentul gospodăriilor sau al corporaţiilor care să rezulte din inflaţie scăzută pentru o perioadă mai lungă de timp. În acest context, politica fiscală poate încă să fie eficientă. Europa nu a aşteptat unda verde a FMI pentru a face presiuni pentru stimulente fiscale. În aprilie 2015, planul Juncker a demarat. Este pe direcţia bună de vreme ce au fost aprobate proiecte în valoare de 20,4 miliarde de euro (un sfert din această sumă pentru beneficiul întreprinderilor mici şi al start-up-urilor) pe o ţintă de trei ani de 60 de miliarde de euro de către Comitetul de Investiţii al FEIS. Totuşi, nu-şi respectă promisiunile iniţiale în ce priveşte creşterea. Aşadar, pentru a grăbi procesul, peste o treime din ţările UE au lansat de curând sau au în plan să lanseze un fel de stimulente fiscale în săptămânile ce urmează (ex. Marea Britanie şi Ungaria). Însă doar trei ţări au finanţe publice suficient de puternice să o facă: Germania, Suedia şi Austria’, se mai spune în analiză.

Christopher Dembik are şi un mesaj către guverne: ‘Cu orice preţ, staţi departe de protecţionismul demodat şi înţelegeţi că este o pierdere de bani şi timp să susţineţi industriile care sunt sortite declinului. Acele strategii au zero şanse de succes’.

Grupul Saxo Bank (Saxo) este un specialist în investiţii şi tranzacţionare multi-asset ce oferă un set complet de tehnologii, instrumente şi strategii de tranzacţionare şi investiţii. Fondat în 1992, Saxo are peste 1.500 de angajaţi în centre financiare de pe întreg globul, inclusiv la Londra, Singapore, Paris, Zurich, Dubai şi Tokyo.