Se caută un nou „Mister Euro”

Economica.net
26 12. 2012
leasing_loan_69079000

Ministrul de Finanţe al Germaniei, Wolfgang Schauble nu mai este favorit. Presa germană este de părere că viitorul poliotician ce va conduce grupul de state ce folosesc moneda unică, în contextul actualei crize, este ministrul francez al Economiei, Pierre Moscovici.

Premierul luxembrughez anunţase de aproape un an că nu doreşte să mai rămână încă un mandat în fruntea Eurogrupului. A jucat acest rol timp de opt ani, încă de la crearea Eurogrupului.

Juncker a decis însă acum să se dedice unei alte chemări: cea de premier al Luxemburgului. Conform unui algoritm nescris, funcţia ar trebui să revină tandemului franco-german. Actualul şef al Zonei Euro a declarat deja că încercarea de a găsi un succesor adecvat l-a lăsat „epuizat”. „E într-adevăr dificil să îţi imaginezi cum ar putea arăta următorul”, spun oficialii europeni. În spatele omagiului făcut acestui european convins se ascunde o mare bătaie de cap pentru că succesiunea nu e un concurs organizat. Există, pentru moment, 16 pretendenţi, mărturiseşte un diplomat european pentru cotidianul francez „Le Figaro”. Angela Merkel şi Francois Hollande, deşi au fost chemaţi să se pronunţe încă din vară, nu au reuşit încă să se pună de acord asupra unui nume. Celelalte tabere sunt şi ele prea divizate. Dar, semn că acestă campanie de alegere este deschisă, de data aceasta nimeni nu a mai încercat să-l reţină pe Jean Claude Juncker, aşa cum s-a întâmplat astă-vară, când luxembrughezul a fost nevoit să-şi prelungească mandatul.

Wolfgang Schäuble, ministrul german, a fost numele care circulat o perioadă. Politicianul, mână dreaptă a Angelei Merkel, cântăreşte greu în politica şi economia monedei comune. Dar avantajul s-a transformat în handicap, notează „Le Figaro”. În toamnă, Palatul Elysee şi-a făcut cunoscută poziţia la acest capitol: euro nu poate avea ca lider un apărător al austerităţii. În sudul Europei, lui Schäuble i se reproşează că a întârziat asistenţa pentru statele cu probleme.

Oricum, după ce şi-a dat seama că nu mai există şanse de a-l convinge pe Juncker să rămână, Berlinul a mers mai departe. Cancelarul i-a acordat sprijin ministrului său de Finanţe. Angela Merkel consideră şi acum că Wolfgang Schäuble este cel mai bun candidat. Există totuşi unii analişti care susţin că fixaţia de a-l nominaliza pe Schäuble are mai degrabă de-a face cu alegerile parlamentare din toamna viitor din Germania. Fără îndoială că un Schäuble care să aibă grijă de banii Germaniei chiar de la Bruxelles le-ar fi pe plac contribuabililor nemţi, ar fi strategia cancelarului, potrivit „Der Spiegel”. Şi Jean-Claude Juncker l-a sprijinit tot pe Schäuble, deşi dintr-un alt motiv.

Ministrul german de Finanţe s-a arătat întotdeauna un pro-european convins, iar luxemburghezul speră că, în fruntea Eurogrupului, Schäuble s-ar putea emancipa şi ar lăsa-o mai moale cu austeritatea ce a fost literă de evanghelie pentru Merkel. Totuşi, şansele lui Wolfgang Schäuble se apropie de zero. În ultimele luni nu s-a făcut tocmai plăcut colegilor săi. Acum câteva săptămâni, şi-a dat acordul pentru ca dobânda plătită de Grecia pentru împrumut să fie redusă masiv. Cu doar 24 de ore mai târziu, după intervenţia cancelarului Merkel, s-a răzgândit. Mulţi şi-ar dori aşadar un lider Eurogrup ceva mai hotărât, comentează „Der Spiegel”. În plus, ministrul spune despre el că nu e un om facil, dar că este loial, o declaraţie care poate să funcţioneze doar în detrimentul lui. Pentru că loialitatea i-ar putea fi în cele din urmă mai mare pentru Merkel decât pentru zona euro în sine. Însă principalul argument împotriva lui Schäuble rămâne scrutinul de anul viitor. Liderii Eurozonei nu sunt deloc dornici să aleagă un ministru care ar putea să nu mai aibă niciun portofoliu de la sfârşitul lui 2013.

Aşa că presa germană desemnează un alt favorit: Pierre Moscovici. Interesatul se declară „surprins” şi spune că alegerea trebuie să fie făcută după o analiză atentă. „Anul viitor e anul viitor”, a declarat francezul. Trebuie spus că în timpul verii, circulase un alt scenariu: un tandem Schäuble-Moscovici, cu germanul care să ocupe primele 15 luni şi francezul ultimele 15.

Săptămânalul „Der Spiegel” inversează acum scenariul: întâi Pierre Moscovici şi apoi ministrul german. Până atunci însă, Pierre Moscovici va trebui să-şi dea seama că suferă de un deficit de notorietate. „Financial Times” l-a clasat în luna noiembrie pe locul 16 din cei mai influenţi 19 miniştri din Uniunea Europeană, primul fiind… Wolfgang Schäuble, scrie RFI

Şi totuşi, dacă alianţa Angelei Merkel va câştiga o majoritate, funcţia de lider Eurogrup poate fi împărţită între francez şi german. Totuşi, odată cu pierderea de popularitate a partenerilor liberali ai cancelarului, un astfel de scenariu pare improbabil. În schimb, Germania s-ar putea îndrepta din nou către o mare coaliţie, una stânga-dreapta, formată din conservatori şi social democraţi. Asta va însemna însă ca liderul SPD, Frank Walter Steinmeier să preia Ministerul de Finanţe.

Nimic nu este prin urmare definitivat la această oră. Austria pledează ca viitorul lider Eurogrup să fie un fost şef de stat sau de guvern. Dacă un acord nu va fi posibil, alţii sugerează să se recurgă la preşedinţia rotativă a Uniunii. Urmează, în ordine, Irlanda, de la începutul lui ianuarie, Lituania şi apoi Grecia. Adus şi el în ecuaţie, preşedintele consiliului italian de miniştri, Mario Monti, ar putea împăca nordul şi sudul Europei într-un moment de fractură a uniunii monetare. Dar după demisia anunţată, nu se ştie încă dacă va candida la viitoarele parlamentare anticipate, prin urmare dacă va paria pe un destin naţional. Şi alţi candidaţi ar putea fi luaţi în considerare, dar şansele lor sunt limitate.

De pildă, ministrul olandez de Finanţe este considerat mai competent şi mai puţin rigid decât predecesorul său. Problema este că a fost ministru de FInanţe doar câteva săptămâni. Este de asemenea posibil şi ca Eurogrupul să aleagă un candidat din afară. Tratatul de la Lisabona stipulează că miniştrii statelor membre care folosesc moneda euro să aleagă un preşedinte pentru doi ani şi jumătate cu majoritate. Totuşi, ar trebui să fie un politician care a jucat un rol central în eforturile de combatere a crizei din zona euro.