Situație inedită: România nu importă nicio moleculă de gaz din Ucraina, dar consumă gazele scumpe din depozitele umplute de teama iernii grele

Adaugă-ne ca sursă preferată

Transgaz publică pe site situația în timp real a fluxurilor de gaze și, din datele companiei se poate vedea că, la momentul transmiterii acestei știri, nu se importă deloc gaze pe relația cu Ucraina, nici pe firul 1 al conductei de tranzit Isaccea-Negru Vodă, care a fost folosit de Transgaz ca punct de intrare în rețeaua națională de transport a gazelor de import din Ucraina, în acest an.

Potrivit datelor Transgaz, în acest moment, consumul național de gaze este de 36,2 milioane de metri cubi de gaze pe zi, în scădere față de o zi normală de început de martie (40-42 milioane de metri cubi) din cauza temperaturilor ridicate, și este acoperit din producția curentă (25,3 milioane mc), din importul pe relația cu Ungaria (5 milioane de metri cubi de gaz pe zi) și din depozitele în care operatorii au fost obligați să stocheze gazele la începutul sezonului rece.

Pe de altă parte, consumul ar putea fi redus și din cauza Azomureș, cel mai mare consumator de gaze al țării care, suprinzător, a anunțat la finalul lunii februarie, că îşi întrerupe activitatea pe parcursul lunii martie întrucât va efectua mai devreme revizia generală a echipamentelor, din cauza creşterii preţului la gazul metan generată de OUG 114/2018.

Transgaz nu a anunțat oficial de ce nu se importă gaze din Ucraina, însă putem anticipa un anumit tip de comportament, coroborat cu cererea scăzută de gaze de la noi, coroborată cu prăbușirea prețurilor la gaze pe piețe (sub celebrul plafon reglementat de la noi, de 68 de lei/mWh.

Anul trecut, actorii din piață au avut obligația de a stoca peste trei miliarde de metri cubi de gaze, cu 10% peste anul anterior. În condițiile în care piața a fost sub efectul reglementării prețurilor pentru populație și pentru CET-uri, care a crescut prețurile în piața liberă, prețurile la care s-au înmagazinat gazele au fost și ele destul de mari. În condițiile în care iarna a fost blândă, acel gaz trebuie acum extras din depozite și vândut pe piață pentru că, dacă ar mai rămâne acolo, operatorii ar plăti încă un ciclu de înmagazinare, ceea ce face ca acele gaze, scumpe oricum, să devină și mai scumpe ulterior. Or, așa, ele sunt extrase acum și puse pe o piață în care , dacă nu se importă gaz mai ieftin, este loc pentru ele.

Pe de altă parte, importurile din Ungaria nu se opresc pentru că importatorii ar pierde, în condițiile în care contractele sunt de tip ship or pay, adică rezervarea de capacitate, plătită către Transgaz și omologul ungar FGSZ, se achită indiferent dacă se aduc gaze sau nu pe conductă.