Şomajul alimentează tensiunile la periferia Stockholmului

Adaugă-ne ca sursă preferată

Nopţile tensionate din aceste cartiere unde se concentrează imigranţii săraci ridică semne de întrebare asupra integrării în Suedia, unde 15 la sută din populaţie este de origine străină.

Blocurile colorate din Husby încă mai seamănă cu ce erau atunci când au fost construite, în anii ’70. Cu câteva diferenţe însă: culorile au devenit mai şterse odată cu trcerea timpului, antenele de satelit au înflorit pe balcoane, unele ferestre au fost echipate cu gratii, uşile au fost blindate, iar ici-colo se văd graffiti pe care municipalitatea se străduieşte să le şteargă.

Cartierul are câteva magazine, cu alură cosmopolită

Într-unul dintre cele mai scumpe oraşe din lume, nu se plătesc decât 60 de coroane (7 euro) pentru un tuns de bărbat la Salonul Abdu.

La Symba Afro Caribbean Cosmetics, Saron Haile, care se află de trei ani în Suedia, preferă să vorbească engleză mai degrabă decât suedeză. „Nu lucrez aici decât uneori dimineaţa”, spune ea.

La magazinul de haine Jambo, situat un pic mai departe, doi vânzători somalezi recunosc că nu vorbesc nici suedeză, nici engleză.

Husby este un produs al „Miljonprogrammet”, un proiect ambiţios pe zece ani, lansat în 1965, care urma să ofere locuinţe accesibile claselor populare. Dar acest succes al Guvernului social-democrat a fost umbrit rapid de delincvenţă şi de concentrarea problemelor sociale în cartierele create în acest fel.

Clasele medii au plecat de aici, în timp ce sute de mii de foşti iugoslavi, irakieni, afgani sau somalezi, între alţii, au rămas. Segregarea prin locuinţă, simplul fapt de a locui la o „adresă proastă”, reprezintă, potrivit sociologilor, unul dintre principalele motive care împiedică imigranţii să îşi găsească un loc de muncă la fel de repede ca restul populaţiei.

În rândul suedezilor imigranţi de a doua generaţie, mulţi spun că ajung rareori să fie chemaţi la un interviu de angajare.

„Vrem locuri de muncă”, susţine Jamil, un locuitor din Husby de origine irakiană, în vârstă de 22 de ani, care lucrează ca grădinar.

Dacă Suedia este considerată un model în Europa pentru rata scăzută a şomajului (8,2 la sută în aprilie), acest lucru nu este valabil şi în ceea ce priveşte tinerii (27,2 la sută dintre cei cu vârste mai mici de 24 de ani nu au locuri de muncă).

Chiar şi locurile de muncă mai puţin dorite, precum curăţenia, sunt greu de obţinut, potrivit lui Jamil. „Ştiţi de ce? Este un delict numit infracţionalitate minoră cu stupefiante care este foarte răspândit aici în Husby, iar acest lucru te urmăreşte zece ani, chiar dacă ei spun că este minoră”.

Tinerii revoltaţi „au simţit că trebuie să acţioneze pentru a aduce aici presa, pentru a aduce poliţia, pentru a schimba situaţia. Dintr-odată, în utlimele trei zile am fost cu adevărat interesanţi. Husby este pe harta lumii”, spune el.

Daniel, muncitor social în vârstă de 24 de ani, explică ce dificil a fost pentru el să îşi găsească de muncă din cauza reputaţiei proaste a cartierului în care locuieşte. „Din nefericire, nu am obţinut de muncă decât atunci când am venit din Akalla sau Kista”, două periferii învecinate, dar mai puţin prost-văzute.

„Există multă furie împotriva poliţiei şi multă furie împotriva politicienilor”, afirmă el.

Ileana Lukacs, venită din România în urmă cu 40 de ani şi care locuieşte provizoriu în Husby, deplânge imaginea negativă atribuită acestui cartier. „Am un băiat în vârstă de 23 de ani care trimite CV-uri. A făcut facultate şi este foarte ambiţios, dar încă nu a găsit nimic”.

El consideră că problema s-a agravat. „Era foarte uşor de găsit un loc de muncă în anii ’80. La un moment dat, am mers în centru dimineaţa pentru a căuta un loc de muncă, iar după-amiaza eram angajată”, povesteşte ea.

„Niciodată nu am rămas fără muncă. Este un scenariu îngrozitor pentru copiii mei”, afirmă ea.