Spania ar putea fi următoarea sursă de contagiune a zonei euro

Lichidităţile de circa 1.000 de miliarde de euro puse la dispoziţia sistemului bancar din zona euro de către Banca Centrală Europeană (BCE), în două etape, au redus tensiunile după ce randamentele obligaţiunilor italiene au depăşit la sfârşitul anului trecut 7%, nivel considerat nesustenabil pe termen lung.

La începutul acestui an, costurile împrumuturilor Spaniei şi Italiei au scăzut constant, datorită creşterii încrederii investitorilor că noile guverne de la Madrid şi Roma vor implementa reformele necesare rezolvării problemelor financiare.

Spania a şocat însă pieţele luna trecută, anunţând că în 2011 a depăşit ţinta deficitului bugetar, iar pentru acest an a fixat un obiectiv de 5,8% din PIB, peste cel de 4,4% convenit cu Comisia Europeană.

Investitorii au început să renunţe la obligaţiunile spaniole în favoarea celor italiene, indicând faptul că epicentrul crizei se modifică.

„Întreaga situaţie a Spaniei s-a deteriorat rapid. Ne uităm la Spania ca la următoarea sursă de stres, următorul element fragil”, a declarat Peter Allwright, director la compania RWV Partners, care administrează active de 4 miliarde de dolari.

Dacă investitorii vor continua să vândă obligaţiuni spaniole, contagiunea în restul zonei euro va fi mai periculoasă decât cea declanşată de Grecia şi Portugalia, economii mult mai mici decât Spania. În aceste condiţii, şi obligaţiunile Italiei ar putea testa din nou maximele de anul trecut, consideră Allwright.

Randamentul obligaţiunilor Spaniei pe termen de 10 ani este de circa 5,4%, cu 0,4 puncte procentuale peste cel al obligaţiunilor italiene şi cu 0,8 puncte peste un minim atins luna trecută.

În noiembrie, înainte de primul program al BCE de suplimentare a lichidităţilor, randamentul obligaţiunilor Spaniei era cu aproape 2 puncte procentuale sub cel al Italiei, de 6,7%.

Performanţele bune ale obligaţiunilor italiene reflectă percepţia investitorilor că guvernul condus de Mario Monti vrea să facă reforme. În cazul Spaniei, presiunile pieţei indică nerăbdarea investitorilor pentru rezultate.

Şomajul Spaniei se află la un nivel record, de circa 24%, sectorul privat încearcă să îşi reducă datoriile, iar expunerea băncilor locale la împrumuturile neperformante este la cel mai ridicat nivel după august 1994.

Aceste probleme ar putea agrava recesiunea din Spania, astfel încât noua ţintă a deficitului bugetar pentru 2012 convenită cu CE, de 5,3%, ar putea fi şi mai greu de îndeplinit.

Autorităţile de la Madrid vor prezenta bugetul detaliat până la sfârşitul acestei luni, iar credibilitatea acestuia va fi esenţială pentru atenuarea presiunilor de pe pieţele de obligaţiuni.

Temerile că intransigenţa UE în susţinerea austerităţii face mai dificilă revenirea economiei spaniole la creştere au provocat neîncredere în pactul fiscal semnat de majoritatea liderilor europeni.

„Dacă liderii europeni vor face concesii prea mari şi-ar putea pierde credibilitatea, dar dacă vor fi prea stricţi cu Spania vor opri creşterea, aceştia sunt factorii luaţi în considerare de investitori”, a declarat Viola Stork, analist la compania Helaba Landesbank Hesse-Thueringen.

Unii investitori susţin chiar că lichidităţile puse la dispoziţia băncilor de BCE ar putea fi insuficiente pentru a împiedica randamentele obligaţiunilor Italiei şi Spaniei să atingă noi maxime.

Faptul că băncile au folosit banii de la BCE pentru a-şi majora expunerea la datoriile celor două ţări ar putea avea un impact negativ, dacă obligaţiunile acestora vor fi din nou sub presiunea vânzărilor.

Astfel, o nouă creştere a randamentelor acestor obligaţiuni va fi mult mai supărătoare decât cea de anul trecut, a averizat Allwright.